Atâta timp cât va mai exista o voce care să ne amintească de adevăratele noastre tradiţii încă mai existăm…
Sunt clipe când tristeţea mă face să cred că uitarea se va aşterne peste tot ceea ce înţelepciunea poporului nostru a creat. Din fericire, este doar o iluzie. Într-un ziar a fost menţionată, de curând, sărbătoarea de Probajeni care coincide cu Schimbarea la Faţă din 6 august, în care poporul sărbătoreşte trecerea de la vară la toamnă, când încep să se îngălbenească frunzele (jenie ca şi francezul jaune=galben). Acum se culeg şi primii struguri. Am găsit variantele Pobrijenia, Pobrejeni sau Obrejenia în Bucovina, Moldova, Ţara Românească şi Oltenia.
Datele anumitor sărbători îmi pun multe semne de întrebare. Ştiinţific se ştie că a existat un eveniment cosmic în urma căruia axa Pământului s-a înclinat în poziţia actuală. Tradiţiile chineze povestesc de momentul când soarele a "răsărit" de la apus. Despre Hiperboree elenii spuneau că era un ţinut minunat, veşnic verde. Bogăţia luxuriantă este cunoscută din cercetările geologice care au descoperit în Ţara Haţegului fosile de dinozauri, dar şi multe zăcăminte de cărbune. De asemenea simbolul leului este rodul tradiţiilor vechi, când acest animal trăia în zona noastră, precum bourul. Unele imagini megalitice reprezintă animale exotice; eu însă mă îndoiesc că sunt doar jocul întâmplărilor. Întâmplător sau nu, 6 august este urmat de 6 septembrie, zi numită Ciuda Arhanghelului, care "fuge" până pe 8 noiembrie. Aparent lipseşte 24 august, în schimb apare pe 23 "Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului". Odovanie, conform Dicţionarului de Arhaisme şi Regionalisme înseamnă a opta zi după o sărbătoare, dar şi nimicire, prăpăd, pieire (odăvăi – a termina, a isprăvi şi odorî – a termina o muncă agricolă). La începutul iernii apare 6 decembrie – Moş Neculai, iar apoi 24 decembrie – Moş Crăciun. Sărbătoarea din 6 ianuarie aş numi-o "deslegarea apelor", pentru că din 6 august "nimănui nu-i mai este îngăduit să se scalde", pe când în ianuarie tinerii se aruncă în apă, după sfinţirea ei. Apoi vine 9 martie (Baba Dochia) şi nu 8, pentru că luna februarie este mai scurtă şi astfel intervalul între 6 august şi 8 noiembrie are 94 de zile, iar din 6 decembrie până pe 9 martie sunt 93 sau 94 de zile în anii bisecţi. Întâmplător sau nu, la nivel mondial s-a ales ziua de 8 Martie ca Zi Internaţională a Femeii. Oare acest ciclu nu aminteşte de perioada când anumite constelaţii pe care le observăm iarna erau prezente în alt anotimp în acele vremuri? Ştim că, din cauza mişcării de precesie a Pământului, acum 4.000 de ani Sirius răsărea cu două luni mai devreme decât azi. 6 august se află la o distanţă de patru luni faţă de 6 decembrie; oare este amintirea unui calendar de acum 8.000 de ani? Oare de ce noi am "ajuns" la leatul 7.500 de ani când alţii sărbătoresc doar 5.700 de ani?
Atâta timp cât va mai exista o voce care să ne amintească de adevăratele noastre tradiţii încă mai existăm. Avem o tradiţie bazată pe un anumit tip de relief şi climă care nu au apărut de pe o zi pe alta, ci poate în milioane şi milioane de ani. Prin tradiţii şi limbă vom redescoperi ceea ce unii au definit ca fiind paleontologia lingvistică. Astfel azi putem înţelege că luna lui Gustar, când roadele sunt coapte şi deci au-gust, nu îşi are originea în latină, şi cu atât mai puţin în numele unui împărat roman, Augustus, care înseamnă "cel vrednic de cinste" sau "cel venerabil". Oare în ce limbă verbul a avea mai are forma au şi poate compune numele lunii în care strugurii au gust? Oare în zona mediterană, în deşert şi savană există aceleaşi condiţii pedoclimatice ca în zona noastră temperată?
Avem datoria de a cunoaşte, păstra şi transmite tradiţia neamului nostru; nu este suficient să muncim şi să ne rugăm. Fără tradiţii suntem precum florile tăiate dintr-o vază: frumoase, dar trecătoare, pe când măceşul (răsura), având rădăcini, va înflori mereu şi astfel va stăpâni chiar şi o coastă erodată de deal.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.