Sensuri profunde

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

(Am devenit un culegător de perle)

Zilnic adunăm nestemate din cărţi, apoi le ascundem în adâncurile de nepătruns ale subconştientului. Într-o zi un culegător de perle va găsi într-o scoică pe cea mai frumoasă. Bijutierul îi va da strălucire, într-un obiect de podoabă. Aşa se întâmplă şi cu noi. Petre Marin sesiza cu indignare că DEX-ul atribuie cuvântul hotar “unor nomazi”.

Atunci am devenit un culegător de perle; şoaptele sufletului mi-au spus: Hator şi Hata-Yoga, iar apoi Hora. Cercetătorii au dovedit că vechii egipteni erau albi, iar americanul Edgar Cayce a afirmat că: “Marea piramidă a fost construită de Ra-Ta şi tribul său. Ei veneau din Carpaţi”.

Hathor este zeiţa egipteană a asfinţitului şi călăuză a morţilor. După cum ştim, oamenii, când mor, trec“hotarul” dintre lumea celor vii spre lumea cealaltă. Tot Hathor este soţia zeului Ra şi mama lui Horus, fiind patroana muzicii, dansului, dragostei şi bucuriei. De aici un alt cuvânt legat de numele ei este şi hatâr (a face cuiva pe plac). Autorii DEX-ului spun că hatâr vine din turcă, omiţând cei 5.000 de ani ai zeiţei Hator (sau poate 12.000 de ani după Edgar Cayce şi Platon şi 25.000 de ani după “sensibili” – cât ar avea istoria Egiptului şi Marea Piramidă).

În Larousse se afirmă că “Nu se ştie de ce egiptenii au considerat-o pe Hathor şi Doamnă a Puntului.” Dacă facem legătura dintre imnul înlţat lui Amon-Ra, în care se spune că zeul-soare vine din “Punt”, înţelegem…. De asemenea inscripţiile din vremea lui Hatshepsut (1504-1482 îHr.) menţionează că ei au ajuns la un ţărm jos şi au navigat în lungul unui fluviu, şi locuitorii aveau pielea asemănătoare cu a egiptenilor, purtau barbă şi părul lung, şi au adus aur de acolo. Prin această relatare ajungem la Dunăre, la geto-dacii bărboşi şi pletoşi (plestoi) şi la aurul care putea fi transportat pe la Porţile de Fier. Iată cum ajungem la vechimea Doamnei din Punt sau din Pontul Euxim, cum i se va spune în istorie. Un alt cuvânt, care s-a atribuit altor străini este HAT (considerat ucrainean, unde înseamnă zăgaz), care are aceiaşi rădăcină şi sens cu zeiţa Hathor. Oare cum am putut lua două cuvinte, hotar şi hat, cu acelaşi sens din două limbi total diferite ca origini, maghiara şi ucraineana?

Termenul vechi indoeuropean Hatha-Yoga defineşte un sistem hindus, care prin exerciţii fizice şi posturi necesare purificării, conduce la “eliberarea” din ciclul reîncarnărilor, adică al trecerii hotarului dintre vii şi ceilalţi. DEX-ul menţionează că hotărî are aceeaşi rădăcină cu “hotarul”, deci tot împrumut, ignorînd că din Altai s-a trecut peste teritoriul locuit de indoeuropeni, fie sciţi, fie slavi, fie traco-geţi, boi, rugi (germani) şi celţi. Unor lingvişti le este greu să cunoască istoria, cînd mai simplă este deschiderea unui dicţionar al vecinilor actuali. Vorba unor autori: “După ce ne-au jefuit, n-am avut altceva mai bun de făcut decît să le împrumutăm limba, cu atît mai mult cu cît pe la munteni şi moldoveni n-au trecut decît cînd au fost învinşi la Posada şi Baia”. Oare eram surdo-muţi? Cum s-au înţeles egiptenii, grecii, macedonenii, persanii cu geto-dacii, atunci cînd făceau schimburi comerciale? Ne spun Ovidiu şi Horaţiu, născuţi înaintea lui Iisus, şi deci înaintea cuceririi a 14% din teritoriul Daciei de către imperiul roman; dacii aveau un ideom asemănător latinei. Din nefericire va trece mult până ne vom deştepta din somnul care naşte monştri. Dacă am intrat în hora cuvintelor putem să-i reabilităm şi acestui termen originea, căci nu vine din bulgarul horo. Geto-dacii, care acum 6300 de ani, cu 2000 de ani înaintea chinezilor, incizau pe vase (la Hăbăşeşti, după americanca Maria Gimbutas) semnele cunoscute ca Yang-Yin, au avut un cult solar, păstrat prin desene şi sanctuare. Şi poate aceasta este explicaţia la spusele lui Jean Vertemont care afirmă că indoeuropenii au dus civilizaţia lor pînă în China, Japonia şi în ţările Asiei de Sud-Est. Hora este un dans ritualic închinat soarelui. El ne leagă de egiptenii care au avut un cult solar şi o trinitate prin Ra, Hathor şi Horus, ce reprezintă o horă a ciclului diurn. Hora nu poate veni de la ultimii sosiţi în Balcani. În schimb din limba geto-dacilor da, căci Coroana Boreală, constelaţia ce străjuieşte cerul ţării noastre, în popor se numeşte HORA, iar o astronomie de excepţie s-a practicat la Sarmizegetuza, sora cunoscutului Stonehenge, din bătrînul Albion (Anglia). Dacă nu ne place originea autohtonă, atunci putem trage cu ochiul la vechii atenieni, de origine ioniană, care numeau pe cele trei fice ale lui Zeus cu Themis (oare Tomis?), Horae – şi care se numeau Thallo, Carpo şi Auxo( axă sau osie?).