„… Hunedoara are, în mod neoficial, o vechime neîntreruptă de locuire de peste şapte milenii!”
Într-un recent dialog cu dr. arheolog Cristian Roman, în prezent cel mai tânăr doctor arheolog din ţară, cu un palmares deja impresionant (descoperiri uluitoare, care completează istoria României în general şi a Hunedoarei în special), acesta îmi spunea că, citez din memorie, „… Hunedoara are, în mod neoficial, o vechime neîntreruptă de locuire de peste şapte milenii!”. De ce neoficial? Pentru că nu s-au făcut cercetări riguroase, ci doar săpături sporadice, iar dovezile care au ieşit la iveală din acele vremuri îndepărtate nu s-au publicat. Pentru noi, hunedorenii, această vechime a oraşului nostru ne trimite cu gândul la Cetatea Eternă, la străvechile civilizaţii Mesopotamiene, cu mult mai vechi decât Egiptul Antic şi la distanţe cu mii de ani în urmă faţă de vestul Europei. Este vorba desigur despre civilizaţiile neolitice. (Foto: Cetatea Huniazilor – Cristian Roman şi Constantin Găină)
Foarte puţini dintre hunedoreni cunosc istoria îndepărtată a oraşului. Este adevărat că populaţia Hunedoarei este azi destul de eterogenă, mulţi venind de-a lungul vremii din diverse locuri ale ţării sau chiar ale Europei. Este şi acesta probabil unul dintre motivele pentru care nu a existat un interes major pentru istoria acestor locuri. Dar indiferent că suntem hunedoreni din moşi-strămoşi, sau am venit din depărtări şi ne-am stabilit aici, pe pământul Hunedoarei, este bine să ştim ce au făcut de-a lungul atâtor milenii locuitorii acestui spaţiu atât de frumos poziţionat din punct de vedere geografic.
În prezent se consideră că cele mai vechi forme de scriere modernă au apărut cu mai bine de şase mii de ani în urmă aici, pe meleagurile noastre (celebrele tăbliţe de la Tărtăria). Ţinutul de azi al Hunedoarei este situat în miezul acestei străvechi civilizaţii, care cunoştea scrierea cu peste 6 mii de ani în urmă şi cu peste o mie de ani înaintea Sumerului!
Între Hunedoara şi Cetatea Eternă, Roma, există şi alte legături: unul dintre cele mai mari războaie purtate în antichitate a fost cel dintre Roma lui Traian şi dacii conduşi de Decebal. Azi se ştie că romanii au ajuns relativ uşor până în ţinutul Hunedoarei. Marea bătălie s-a dat însă aici. Acel „cuib de vulturi” din Munţii Orăştiei, care a fost Sarmizegetusa, este atât de aproape de oraşul nostru încât de pe dealul Sânpetru se poate vedea. Dacii care locuiau atunci pe aceste meleaguri au fost înfrânţi după o rezistenţă eroică, de cea mai mare şi mai puternică armată care a existat vreodată până atunci. Iată un motiv care, deşi a fost plin de dramatism, azi ne uimeşte şi ne umple de mândrie în acelaşi timp. În plus, cine vizitează Cetatea Eternă poate admira una dintre cele mai frumoase opere de artă, Columna lui Traian, ridicată de acesta în amintirea acelei victorii.
După 1350 de ani, istoria a oferit Hunedoarei revanşa: din nou cea mai numeroasă şi mai puternică armată care a existat până atunci în istorie – ce coincidenţă! -, armata lui Mohamed, cuceritorul Constantinopole-lui, s-a năpustit asupra Europei. Dar, Johannes de Hunyad – Ioan de Hunedoara -, una din cele mai mari personalităţi a Europei epocii sale, dotat cu un deosebit spirit de sacrificiu şi curaj, dar mai ales cu o minte sclipitoare, a oprit, la 22 iulie 1456, la Belgrad, marşul triumfal al otomanilor, care cu siguranţă ar fi schimbat soarta Europei. Iată încă un punct marcat de hunedoreni în istorie: de atunci, în fiecare zi, la ora 12, din turlele tuturor bisericilor catolice din lume, dangătul clopotelor ne aduce aminte de legendarul hunedorean care a schimbat istoria Europei, Iohanes de Hunyad – Ioan de Hunedoara.
Am ales aceste trei momente din istoria multimilenară a Hunedoarei tocmai pentru că sunt cu adevărat superlative şi au influenţat istoria lumii. Să recapitulăm: Momentul apariţiei scrierii este decisiv în evoluţia omenirii. Deocamdată, majoritatea specialiştilor consideră că aici, în spaţiul nostru, a apărut pentru prima dată scrierea. Această descoperire a fost atât de şocantă încât timp de patru decenii nimeni nu a avut curajul să evalueze tăbliţele respective, iar Hunedoara, după cum am mai spus, se situa chiar în centrul acelei strălucitoare civilizaţii. Cucerirea Daciei de către romani a avut o însemnătate enormă pentru marele imperiu: o cantitate imensă de aur se spune că a fost cărată la Roma, contribuind din plin la umplerea golurilor din vistieria imperiului. A fost un imens balon de oxigen pentru Roma acelor timpuri, fără de care se spune că imperiul ar fi avut o cu totul altă soartă şi, implicit, Europa de azi. În anul 1456, la Belgrad, cele mai mari tunuri construite până atunci au sfărâmat zidurile cetăţii. Când totul părea pierdut, Ioan de Hunedoara a luat în grabă câţiva călăreţi cu care s-a năpustit asupra tunurilor, pe sub bătaia lor, a ucis servanţii şi a întors tunurile împotriva turcilor. În minutele următoare, cea mai numeroasă şi mai puternică armată a vremii a rupt rândurile şi s-a pus pe fugă. Şi aceasta pe vremea când Imperiul Otoman se afla la apogeu! Dacă atunci ar fi cucerit cetatea Belgradului, drumul turcilor ar fi fost deschis spre Europa şi, cu siguranţă, alta era azi soarta Europei.
Acestea au fost orele astrale, de mare glorie din istoria acestui fabulos ţinut din care face parte Hunedoara. Alte momente, extrem de interesante, în numărul următor.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.