Despre om şi oameni de zăpadă

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Suntem liberi dar legaţi de piatra istoriei

 

Unde sunt animalele şi imperiile de altădată?

„Où sont les neiges d’antan?
Prince, n’enquerrez de semaine
Où elles sont, ni de cet an,
Qu’à ce refrain ne vous remaine:
Mais où sont les neiges d’antan?”

(François Villon)

 

Mă uit la pozele tinereţii mele de parcă m-am detaşat de acest pământ, de acest trecut secol. Da! Aşa numeau noi fotografiile: poze. Şi erau digitale doar pentru că le făceam cu degetul, apăsând pe butonul Smena sau al vreunui Zenit, da, că aşa m-am transformat într-un François Villon mioritic.

Davos sau locul unde se pune clima la cale

Vă întreb: de când nu aţi mai gustat viaţa cu adevărat? De când nu v-aţi mai pierdut într-o carte de poveşti bună, care să vă ţină treaz până la orele dimineţii şi să simţiţi cu toate acestea că nu sunteţi obosiţi. ci dimpotrivă, plini de o bucurie nouă, nebănuită, de o plăcere ascunsă, care vă face complice doar cu voi înşivă?

Schimbările climatice au efecte dintre cele mai diverse pe toate continentele lumii, iar capii politicii şi economiei mondiale tăifăsuiesc la Davos punând la cale clima pentru următorul secol.

Dacă mă intrebi pe mine, mi se pare că lumea asta şi-a pierdut gustul. Sau poate nu mai avem timp să gustăm viaţa cu adevărat. Totul trebuie să fie concentrat, la pachet, orice experienţă trebuie să fie instantaneu satisfăcătoare. Pentru că nu mai avem timp să aşteptăm… sau pentru că nu mai suntem dispuşi să aşteptăm. Schimbările climatice sunt consecinţa directă a acţiunilor oamenilor din ultmii 150 de ani.

„Hai să ne bulgărim!”

Unde regăsim noi, acum, troienele de pe vremea copilăriei, când ne croiam tunel ca să putem ieşi din casă, mirosul viei inflorite sau al castanelor, dovlecilor şi gutuilor coapte, vişinile pe care le furam din copacul vecinului care umbla cu joarda după turma de copii ce râdeau pe străzile pietruite?

De când nu v-aţi mai invitat prietenii la o bătaie cu zăpadă ca la carte? Românii ahtiaţi de a reinventa limba română – şi introduc, în consecinţă, zeci de barbarisme englezesti – spun: “Hai să ne bulgărim!” A te bulgări? Parcă înseamnă a-ţi da cu parfum “Bulgari”? Sau a vibra ca vajnicul popor bulgar…?

De când nu v-aţi mai bucurat de un cireş înflorit primăvara sau de când nu aţi mai alergat să prindeţi în parc rădăşti, bondari, fluturi codiţa rândunicii? Am pierdut şi noţiunea de Alces alces alces, Antilopa Saiga, Saiga tatarica tatarica, tarpanul, Calul Sălbatic European, Equus ferus ferus, colunul, Măgarul Sălbatic Mongol, Equus hemionus hemionus, Marmota de stepă, Marmota bobak, Brebul, Castorul European, Castor fiber, Bourul, Bos primigenius, Zăganul, Vulturul Bărbos, Gypaetus barbatus, Dropia, Foca de Marea Neagră… Cine dintre copiii noştri ştiu ce sunt ele, aceste animale? Am pierdut încet şi sigur legende, mituri… Hai să facem un salt în timp pe teritoriul României! Am fi cu siguranţă şocaţi de animalele pe care le-am întâlni aici. Nu este vorba de dinozauri, urşi de peşteră sau tigri cu colţi pumnal. Însă, dacă am călători în timp cu doar cu câteva sute de ani în urmă, am vedea focile de la Marea Neagră, antilopele din Moldova şi Dobrogea, caii şi măgarii sălbatici din Bărăgan, elanii, bourii şi zimbrii din pădurile Ardealului, Valahiei şi Moldovei, stolurile de dropii din jurul Bucureştiului, Timişoarei, Călăraşiului, Constanţei şi Brăilei, zăganii de pe piscurile Carpaţilor.

„Zimbrii ăi pletoşi”

Dispariţia lor este o pată neagră în istoria noastră. Vina o poartă vânătoarea nesăbuită şi distrugerea habitatelor. Dropia (Otis tarda) este o pasăre de stepă specifică stepelor din familia Otididae care trăieşte în sud-estul Europei şi zonele cu climă temperată din Asia. În România s-a găsit până acum câţva ani în Bărăgan şi se mai găseşte în rezervaţia naturală de la Beba Veche, judeţul Timiş, însă este pe cale de dispariţie. Zimbrul era cel mai greu animal european de pe uscat şi a fost simbolul naşterii simbolice a Moldovei celei mari. Să ne amintim aici balada lui “Vodă căpitan Matei”, din care aflăm că pe vremea lui Matei Basarab se “Vânau zimbrii ăi pletoşi,/ Cerbii falnici,  rămuroşi,/ Şi plotunii lopătoşi…// . „Ah, voi cai, voi cai…”

Elanul a fost cunoscut şi vânat de strămoşii noştri. Romanii îl numeau plotun, o denumire ce a dispărut odată cu impresionantul erbivor. Dovezile lingvistice, istorice şi toponimice despre plotun abundă în folclorul şi civilizaţia românească. Ajunge să amintim aici din nou de balada “Vodă căpitan Matei”, Saiga a fost vânată intens în Moldova, astfel încât a dispărut definitiv în secolul al XVIII-lea. Specia nu o duce bine nici astăzi, dispărând recent din majoritarea stepelor ruseşti şi ucrainiene. În prezent, mai supravieţuiesc doar 50.000 de exemplare din cele 4-5 milioane câte erau la nivelul anului 1900.

„Ah, voi cai, voi cai…”

Din Evul Mediu ne pervin o serie de informa’ii deosebit de interesante. Bunăoară, între anii 1551-1552, pe domeniile cetăţii Făgăraş a fost construit un parc special pentru protejarea cailor sălbatici capturaţi în împrejurimi. Regele de origine română al Ungariei, Matei Corvin, aminteşte în lucrarea De Rerum Hungaricarum Decadens, scrisă în anul 1495, că în pădurile Transilvaniei, alături de bouri şi zimbri, se aflau şi cai sălbatici de pădure. Strămoşul tuturor raselor de cai din Europa a fost identificat, încă din cele mai vechi timpuri, pe teritoriul numit astăzi România.

Resturile fosile vorbesc despre vânarea cailor sălbatici încă din timpul Paleoliticului timpuriu. Surpriza vine din perioada Neoliticului, când sunt descoperite dovezi conform cărora calul era deja domesticit în zona cuprinsă între Tisa, Dunăre şi Marea Neagră.

Despre perpetuarea măgarului 

Daco-geţii vânau şi onorau caii sălbatici, multe fosile fiind desoperite în mormintele din Cândeşti, Socodor, Varsand, Bârlad, Piatra-Neamţ, Zimnicea, Mătăsaru şi multe altele. Până şi bietul măgar a dispărut şi poate de aceea mulţi dintre noi ne comportăm ca atare: ca să-l perpetuăm. Seria surprinzatoare a prezentării animalelor cunoscute de strămoşii noştri continuă cu nimeni altul decât măgarul sălbatic mongol sau colunul, ale cărui populaţii vestice au trăit şi pe teritoriile româneşti, după cum atestă o serie de dovezi osteologice, botanice, toponimice, istorice şi folclorice. În „cimitirul” culturii Hamangia de la Cernavodă s-au descoperit resturi doveditoare.

Vorbitorii de „haida” şi „cacapa”

 Recordul minim de persoane care utilizează o limbă în lume este deţinut de către limba numită “HAIDA” (165 de locuitori ai insulei Queen Charlote), iar pe următoarele locuri sunt cele care vorbesc limbile numite „CACAPA” (178 persoane). Nu înseamnă că doar locuitorii unui sistem izolat şi-au continuat tradiţia limbii. În insula Sabah din Malaiezia 300.000 persoane vorbesc 23 limbi distincte Kadazandusun. În anul 1986, în Australia mai rămăseseră doar 50 de limbi aborigene din peste 250, câte erau până la cotropirea engleză. În Mexic, în ultimii 50 de ani s-au pierdut 110 limbi din familia: kemanat, k’emantney, kimant, qimant, autónimo kemante. Cine oare a auzit de limbile izolate pierdute numite: Adai, Ainu, Andamanés, Andoke, Beothuk, Burushaski, Calusa, Candoshi, Cayuvava, Cofán, Comecrudo, Coreano, Cotoname, Esselen, Etrusco, Gilyak, Hattico, Het, Hotí, Huaorani, Huave, Hurrita, Ibero, Iranxe, Itonama? Timpul a înghiţit până şi mari imperii, nemaivorbind de ţări.

Copacii, florile…

Sigur, cu greu veţi găsi mărturii despre Imperiul de Haití, fondat în 1805 de către Jacobo I (Jean Jacques Dessalines). Sau despre ţări, regate, imperii dispărute ca: Almohades, Almorávides, Imperio Centroafricano, creado bajo el poder del emperador dictador Bokassa I. Emirato de Maghrawa, Benimerines, Bophuthatswana, Reino de Bu-tata. Sau: Darfur, Kasai, Katanga, Mohéli, Nyasalandia, Nekor. Imperiul Fatimí, Califato Fatimí ce a dominat Nordul Áfrican din anul 909 până în 1171. Chiar şi în Europa noastră au dispărut: imperiul Al-Ándalus, ţările Anglo-Corso, Banatul, Bucovina, Cárpato-Ucrania,…….. República Soviética de Bavier…….. ca să nu mai amintim de istoria recentă: Cehoslovacia, RDG, Iugoslavia. Unde sunt imperiile de altă dată, François Villon? Unde sunt animalele de altă dată? Copacii, florile? Globalizarea să fie de vină?

Politicieni pierduţi

Vom pierde în curând nu doar acele zăpezi, limbi, ţări, imperii sau animale. Vom pierde prin noul “referendum” politicienii noştri cei de toate zilele şi serile. Cei la care ne zgâim pe sticla tembelizorului drogaţi parcă de Dan Diaconescu-în direct. Ne vor lipsi… Nu ştiu dacă va fi mai bine fără decât cu ei…

Creionul chimic al Ecaterinei Andronescu

Ecaterina Andronescu a distrus cu creionul ei chimic (apropos: mie îmi e dor de un creion adevărat şi chimic) învăţământul, hărtănit de alte şi alte creioane, stilouri şi pixuri chimice. Peste 300.000 de studenţi au aflat după câteva nopţi că… nu mai sunt studenţi. Nici la zi, nici la ID, nici la noapte… România universitară s-a transformat prin ea în două, una acuzând-o pe cealaltă.

Studenţii de la stat cu cei bogaţi şi “chiaburii” ce-şi permit să dea bani pe carte ca să aibă… parte. Studenţii “de vero” ai unui sistem bolnav pe care îi vedem la teveu punând “Pariu că ştiu”, nemaivorbind de bătălia sexistă şi misogină discriminatore de altfel faţă de cele 50 de blonde şi restul femei.

„Epicentru este o poziţie sexuală”

Aţi văzut oare ce răspunsuri dă această generaţie studenţească la stat? “Epicentru este o pozitie… sexuală!”. “Insulina este o insulă din Asia!” Sau sfincterul este o statuie antică şi sextet e sex în care implici capul: sex şi franţuzescul „tete”, care se citeşte „tet”! “Râdeţi? Ar trebui să plângem pentru că nu este vina lor, ci a sistemului care nu a fost în stare să le şi să ne pregătească pentru lumea asta. Florina Mihăilă, absolventa unei facultăţi la stat, dar cunoscută sub pseudonimul Sexi Brăileanca, nu ştia să spună care este valoarea lui „pi” – 3,14. În timp ce pe câmpiile Spaniei studenţii de la ID – „Spiru Haret” sunt huliţi de cei din ţară pentru că sunt socotiţi “cocalari”, “sclavi”, “căpşunari”.

Iliescul şi băsescul

Suntem două lumi. Începând de la cei ce votează iliescul la cei ce votează băsescul. Cocalari şi bamboo-bişti. Politicieni imbuibaţi şi restul – înfometaţi. România este precum – îmi pot permite să fac paralela între Prometeu şi România – Prometeu, fiul lui Iápet şi al oceánidelor-nimfelor Asia sau ClímeneI sau a lui Gheea.

“Zeus legat-a în lanţuri de nedezlegat şi-n cătuşe
Pe Prometeu, cel cu mintea rodnică-n intrigi şi planuri.
Prinsu-l-a de o coloană de piatră, stârnind împotriva-i
Vultur cu aripi întinse care să-i rupă cu pliscul
Nemuritorii rărunchi, dar tot ce-i sfâşie ziua
Apriga pasăre iarăşi întreg peste noapte renaşte.”

Comunismul care ne ciuguleşte

Suntem liberi, dar legaţi încă de piatra istoriei, iar comunismul tot ne ficăţeşte clipă de clipă. Prometenienii din 1989 au adus focul dreptăţii şi adevărului pe mesele noastre. Prometeu fusese înlănţuit în Munţii Caucaz. Noi în comunismul din noi inşine. Şi suntem pedepsiţi să fim ciuguliţi clipă de clipă pentru asta.