De câteva zile a debutat campania electorală…
De câteva zile, a debutat campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie 2009. Cu inventivitatea binecunoscută, preşedintele în exerciţiu, a aruncat în luptă, pe lângă obişnuitul arsenal, şi o serie de activităţi care subliniază nu numai disperarea de care vorbea marea majoritate a observatorilor politici, ci şi multe strategii şi tactici de-a dreptul diabolice. Una din acestea o reprezintă, în opinia noastră, organizarea simultană a unui referendum pe o temă extrem de populistă: parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, care, gestionată inteligent, ar putea să conducă la câştigarea de către Băsescu a turului doi al alegerilor la ceea ce în fotbal numim scor de „for fait”.
Analizând la rece şi cu atenţie cele întâmplate, încă din 1994, putem trage concluzia că actualul preşedinte nu a încetat o clipă să pregătească acest moment, în primul rând prin atragerea adversarilor politici în curse menite ai compromite, a le bloca acţiunile sau a le reduce şansele de victorie. O ţintă permanentă, în acest sens, o constituie P.S.D.-ul şi liderul acestuia Mircea Geoană. Băsescu a înţeles cât se poate de bine că Mircea Geoană nu se bucură de o situaţie prea roză în propriul său partid şi, ca să se impună în faţa baronilor, speriaţi de perspectiva de a fi luaţi la puricat de noua administraţie, ar fi dispuşi la orice compromisuri, inclusiv asocierea lor la guvernare, fapt petrecut în urma alegerilor din 2008. La rândul său, preşedintele în exerciţiu, cu abilitatea pe care toţi i-o recunosc, a sesizat rapid că o astfel de colaborare constituia o adevărată mină de aur pentru el, în sensul că îi dădea posibilitatea nu numai de a-şi asocia PSD-ul, ci şi de a-i fura o serie de iniţiative legislative de ordin social, care, la un popor disperat şi sărac cum sunt românii, joacă un rol esenţial în orientarea votului. Traian Băsescu a mai gândit, totodată, că, în cazul eşecului guvernării, eşec care s-a şi întâmplat de altfel, el va putea arunca o parte din vină şi asupra partenerului de coaliţie. Cel mai important lucru în această ecuaţie îl constituie, însă, diminuarea, în mod real, a şanselor candidatului P.S.D. la apropiatul scrutin electoral. Astfel, prin alungarea de la guvernare a P.S.D.-ului, Traian Băsescu a diminuat considerabil numărul susţinătorilor candidatului acestui partid la preşedinţie, pentru că, în actualele condiţii, când P.S.D.-ul, aflat în opoziţie, nu mai poate ajuta pensionarii sau pe cei din agricultură, dar nici pe cei din zonele sărace, care, în mod tradiţional, votau cu P.S.D.-ul. De asemenea, demiterea, în teritoriu, a şefilor instituţiilor deconcertate a condus la pierderea de către P.S.D. a sprijinului dat de funcţionarii publici, care nu mai pot fi controlaţi prin intermediul şefilor ierarhici.
O altă decizie importantă pe care se pare că a luat-o actualul preşedinte al României este cea de a inventa un candidat independent, în persoana ex-pesedistului Sorin Oprescu. Persoane cu funcţii importante in P.D.L. susţin că ar exista chiar şi o înţelegere între Sorin Oprescu şi preşedintele în exerciţiu. Dacă primul va reuşi să rupă între 8-12% din electoratul lui Mircea Geoană, drept răsplată, preşedintele ar urma să îi încredinţeze, după reinstalarea sa la Cotroceni pentru un nou mandat de 5 ani, funcţia de prim-ministru, într-un guvern de orientare pro-Băsescu.
Spuneam anterior şi despre ideea desfăşurării referendumului în aceeaşi zi cu turul I al alegerilor prezidenţiale. Planificarea acestuia în primul şi nu în al doilea tur, reprezintă o tactică extrem de abilă pentru că, personal, cred că preşedintele în exerciţiu nu moare de dragul acestui referendum care, oricum vine împotriva curentului general pe plan european, pentru că, după cum se ştie, ţările membre ale UE ar urma in corpore să treacă la sistemul parlamentar bicameral. Îndrăznim chiar să afirmăm că, chiar dacă referendumul va fi validat şi va fi favorabil, după realegerea sa, preşedintele nu va insista pe aplicarea lui întocmai. Planificarea referendumului în primul tur, urmăreşte, în opinia noastră, să declanşeze o atitudine, la nivel naţional de ostilitate, la adresa Parlamentului şi de obţinere de majorităţi zdrobitoare.
În mod firesc, rezultatele referendumului vor fi cunoscute de Comisia Electorală Centrală în 24 sau 25 nov. Apropiaţii lui Băsescu vor putea specula apoi, procedurile parlamentare greoaie susţinând că, în realitate, „odiosul parlament” s-ar opune validării referendumului de teama de a nu-şi pierde privilegiile. Iar la un popor sărăcit şi flămând, aşa cum sunt românii în prezent, o asemenea tactică diabolică l-ar putea propulsa pe Traian Băsescu în câştigătorul absolut al celui de-al doilea tur de scrutin. Această tactică este însoţită şi de alte 2 în aceeaşi scară valorică. Una îl are în prim plan pe „independentul” Sorin Oprescu, ce urmăreşte să câştige, în detrimentul candidatului PSD, majoritatea votului bucureştenilor. Iar cea de-a doua pe extrem de guralivul, chiar ridicolul Gigi Becali, al cărui proces, întâmplător sau nu, tocmai a început. În cazul în care, pentru al doilea tur, nu şi-ar îndemna electoratul să voteze cum trebuie, procesul ar putea continua cu un rezultat previzibil, respectiv acela de a-l trimite pe Gigi Becali după gratii un număr important de ani, scăpând opinia publică românească de gălăgioasa sa prezenţă şi, totodată, făcând o necesară acţiune de deratizare în viaţa politică românească.
În aceste condiţii, în situaţia în care sondajele din ultima vreme s-ar confirma, rezultă că, în al doilea tur de scrutin, actualul preşedinte l-ar învinge la un scor zdrobitor pe Mircea Geoană, urmând ca, după reinstalarea acestuia la Cotroceni pentru un nou mandat de 5 ani, să înceapă o adevărată vânătoare de vrăjitoare împotriva adversarilor politici, cu precădere împotriva membrilor şi baronilor PSD, în cazul în care, după modelele deja cunoscute aceştia nu şi-ar fi exprimat public şi la timp ataşamentul şi sprijinul faţă de preşedintele încă în exerciţiu.
Aşa cum spuneam, campania electorală a început în România cu toate mizeriile specifice acestor evenimente în ultimii 20 de ani. Între altele, ne limităm de a sublinia şi acţiunea sistematică de distrugere şi vandalizare a panourilor şi afişelor electorale ale contracandidaţilor. Un cunoscut ziarist Ion Clopoţel, în urmă cu peste 30 de ani, îmi spunea, ca unul ce fusese martor direct şi observator avizat al vieţii politice interbelice, că astfel de manifestări nu sunt doar semnele unui primitivism politic, ci şi avertismente extrem de convingătoare ale posibilităţii ca astfel de manifestări violente şi primitive să ascundă, în realitate, tendinţele spre dictatură.
În susţinerea afirmaţiilor sale, celebrul ziarist şi om de cultură s-a referit, la cele întâmplate în timpul alegerilor parlamentare din toamna anului 1937, ultimelşe de dinaintea instalării dictaturii carliste urmate, apoi, în serie de cea militaro-fasciată, aşa zisa dictatură a proletariatului şi încheind cu cea ceauşistă.. Orice alte comentarii pe această temă ni se par redundante şi inutile.