Banii şi bunăstarea materială

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Argumente şi contraargumente

Despre bani cel mai bine este să-i întrebăm pe aceia care au demonstrat că se pricep să-i producă şi să-i administreze. “Când eram tânăr, credeam că banii şi puterea mă vor face fericit. Aveam dreptate!” declară Bill Gates, iar Warren Buffet ne sfătuieşte: “Lasă-le copiilor tăi destul de mulţi bani încât să creadă că pot face orice, dar nu atât de mulţi încât să nu facă nimic”

Există o mulţime de oameni care au câştigat sume mari la loterie, iar banii le-au schimbat destinul, dar nu i-au făcut fericiţi, aşa cum se aşteptau, ci dimpotrivă, le-au distrus viaţa. Gurile rele spun că banii nemunciţi nu aduc fericirea, dar o pot întreţine, iar credincioşii asociază adesea banii cu necuratul. Specialiştii susţin că fiecare om are exact atâţia bani câţi este capabil să administreze.

Banii şi idealurile

Majoritatea oamenilor au idéi preconcepute despre averi, privindu-i pe bogaţi cu ură şi suspiciune. De vină pentru această atitudine este mitul că miliardarii au ajuns bogaţi furând şi exploatând alţi oameni. Puţini ştiu că majoritatea miliardarilor sunt foarte modeşti, dispun de o inteligenţă creatoare fascinantă, visează lucruri imposibile si se automotivează ca sa le facă posibile. Majoritatea fundaţiilor caritabile sunt opera  bogaţilor. Milioane de locuri de muncă s-au creeat  datorită curajului acestor oameni de a investi, puterii de a-şi urma ţelurile nebuneşti şi dorinţei lor de a-şi  modela singuri destinul.

Oamenii îşi doresc, în principiu, cam aceleaşi lucuri –sănătate, bani, studii superioare, un serviciu bun sau o carieră de succes. Diferă mijloacele prin care le obţin, voinţa şi timpul pe care îl dedică atingerii acestor ţeluri. Oamenii îşi doresc fericire, iar fericirea înseamnă  adesea o familie, o casă mare, o maşină frumoasă, vacanţe în locuri exotice, viaţă lungă, copii şi nepoţi frumoşi şi sănătoşi.

Cei mai mulţi oameni cred că îşi vor atinge scopurile dacă vor fi angajaţi, deci bunul lor cel mai de preţ este locul de muncă. Din păcate, aceasta este situaţia cea mai nefavorabilă dintre toate, cea care conduce doar accidental la bunăstare. Salariul reprezintă circa 20% din valorea muncii prestate de angajat. Celelalte 80 de procente se duc în alte buzunare, ale patronilor şi investitorilor, în speţă. Cei mai mulţi bani sunt administraţi de către alte persoane decat angajatul care-i produce, deci sunt folosiţi în concordanţă cu dorinţele acestor administratori de fonduri, fără a ţine cont de dorinţele şi visele angajaţilor. Banii pleacă adesea în reluarea ciclului productiv, retehnologizare, materii prime şi consumabile, servicii, taxe şi impozite, pregătire profesională, iar profitul intreprinzătorului este minim 10 – 15% din valoarea contractului.

Din aceste motive, mai devreme sau mai târziu, apar frustrările angajatului, iar acesta pleacă la o altă companie în speranţa că acolo va găsi ceea ce caută de fapt – bunăstarea. Cu timpul, o parte dintre angajati sesizeaza problema de fond şi îşi construiesc o afacere proprie. Acesta este decizia care aduce şanse  reale de bunăstare materială. Alţii mimează bunăstarea, folosind în exces credit cardurile, consumă mai mult decât produc şi în final ajung la bankruptcy.

În câte feluri se fac banii?

Paul Getty, fondatorul imperiului financiar “Getty Oil” spunea: “Ca  să  devii  bogat  şi  să  trăieşti  în bunăstare  ai nevoie doar de trei lucruri: o afacere proprie, o afacere care se multiplica si un produs bun.” Alţi miliardarii spun că există patru moduri în care poţi să faci bani.

ANGAJAT – În calitate de angajat ai un loc de muncă, un program fix, lucrezi zilnic 8 ore, adică ţi-ai vândut o treime din zi unei companii. În schimbul acestui timp primeşti un salariu, echivalent cu circa 20% din ceea ce valorează munca ta.

LIBER PROFESIONIST – În aceasta calitate toţi banii pe care-i produci sunt ai tăi. Eşti proprietarul unei slujbe, poate şi al unui spaţiu în care îţi desfăşori activitatea. Stăpâneşti o profesie care-ţi permite să produci bani lucrând de unul singur, fară a fi angajatul nimanui. Banii pe care-I câştigi sunt limitaţi de capacitatea ta fizică şi intelectuală. Dacă într-o zi eşti bolnav şi nu lucrezi, sau dacă decizi să pleci în vacanţă, în acea perioadă de timp nu câştigi nimic. Acesta este modul în care fac bani majoritatea specialiştilor – medici, avocaţi, brokeri, contabili, consultanţi, mecanici auto ş.a.m.d.

PATRON – Este ipostaza de proprietar al unei afaceri. În calitate de patron câştigi timp personal şi bani cumpărând timpul de muncă al altora, angajaţii tăi. Ei sunt la dispoziţia ta 8 -10 ore/zi, timp în care lucrează pentru atingerea ţelurilor tale. Mare parte din banii pe care-i produc angajaţii ajung în administrarea ta. Daca-i investeşti cu grijă şi conduci afacerea cu pricepere, aceasta situaţie te poate conduce la libertatea financiară, o formă de bunăstare materială. Este cazul fericit în care îţi poţi permite să-ţi iei vacanţă, să nu mai lucrezi o perioadă de timp, pentru că firma funcţionează şi fara aportul tău direct, iar angajaţii produc în continuare pentru tine. Cel mai greu este sa gaseşti 3 sau 5 oameni de încredere, cărora să le delegi o parte dintre sarcinile şi responsabilităţile afacerii. Este ca un fel de clonare. Practic, timpul patronului, care are 5 angajaţi capabili, de incredere, se dilată. Ziua lui are acum de 5 ori 24 de ore, iar eficienţa creşte proporţional, spre deosebire de eficienţa unui liber profesionist, limitat de propria sa putere de muncă. În acelaşi moment cei 5 angajaţi lucrează simultan pentru îndeplinirea unui ţel comun, iar patronul caştigă un venit rezidual de la fiecare dintre aceşti angajaţi.

INVESTITORUL reprezintă situaţia ideală. Investitorul este un om care nu mai trebuie să muncească pentru bani, iar banii lucreaza singuri pentru el, producand continuu alţi bani din investiţii şi plasamente. Gandiţi-vă la marii investitori imobiliari, la acţionarii unor bănci sau multinaţionale de succes, la patronii unui brand. Situaţia de investitor este cea mai eficientă metodă de a produce bani şi a dat lumii cei mai mulţi dintre miliardarii ei. De asemenea, este ştiut că majoritatea miliardarilor lumii sunt bogaţi la prima generaţie, nu pentru că au moştenit averi fabuloase, ci pentru că au invatat sa investeasca si şi-au folosit inteligenţa creatoare.

Această clasificare aparţine lui Robert Kiyosaki, un remarcabil investitor şi businessman american şi unul dintre cei mai apreciaţi speakeri motivaţionali din lume. Miliardarul American de origine japoneză,  explică în cărţile sale mecanismele care conduc la bunastarea materială şi spirituală. Robert Kiyosaki vorbeşte despre primii paşi în investiţii şi dă idei de start absolut necesare oricărui intreprinzător privat.  Cărţile sale din colecţia “Tată bogat, tată sărac” şi în special “Cadranul Banilor”,  fac parte din “abecedarul” dezvoltării personale şi cel mai scurt  drum către succes, pentru oricine are ochi să vadă şi minte să înţeleagă.

Banii şi fericirea

Mulţi oameni se află simultan în două dintre cele patru “cadrane ale banilor” fiind simultan angajaţi şi investitori; liber profesionişti şi investitori sau patroni şi investitori. Cei care rămân toata viaţa într-unul dintre primele cadrane (angajat sau liber profesionist), au şansa să ajungă bogaţi doar dacă vor câştiga la loterie şi vor învaţa să investească eficient banii sau dacă se vor căsători cu o persoană foarte bogată.

Principalele motive pentru care majoritatea angajaţilor rămân săraci şi nefericiţi porneşte de la barierele lor mentale. Majoritatea angajaţilor cred că banii vin de la casierie, de la serviciul financiar, de la bancă sau direct din buzunarul patronului. Majoritatea angajaţilor nu au viziune şi refuză să gândească mai departe decât fişa postului şi atribuţiile lor uzuale. De regulă, angajaţii nu pot sau nu vor să înţeleagă că banii provin din vânzarea unor produse si servicii ale companiei, la producerea cărora şi-au adus aportul şi ei. Angajaţii nu sunt interesaţi de felul în care se conduce o afacere, nu vor sa ştie de unde are bani patronul şi adesea refuză să înveţe despre investiţii si plasamente. O alta greseala comună a angajaţilor este că nu nu sunt loiali, nu se simt legaţi de misiunea, viziunea si obiectivele firmei şi de aceea refuză să se implice total în prosperitatea ei. Tendinţa angajaţilor este de a evita joburile plătite în funcţie de realizări, pe cele care presupun eforturi de prospectare a pieţei şi atragere de noi clienţi.

Statistic, din 100 de oameni, 36 dispar prematur din pricina unor boli sau accidente înainte de vârsta pensionarii; 58 trăiesc la 60 de ani din pensie, dar continua să lucreze şi după pensionare din nevoia acută de a-şi suplimenta veniturile. Doar 5%  dintre oameni ating libertatea financiară  şi doar 1% devin  bogaţi. Bogaţii sunt acei oameni care ajung la privilegiul de a nu mai  munci deloc; la posibilitatea de a se retrage din activitate mai devreme decât vârsta standard de pensionare şi la o situaţie materială care le permite să-şi satisfacă toate capriciile pentru tot restul vieţii lor.

Libertatea financiară presupune un cumul de libertati (o vacanţă prelungită oricând o vrei; o sumă de bani care îţi asigură un trai decent câteva luni de zile sau caţiva ani), dar nu este similară cu bogaţia, pt. că, deşi eşti liber să faci ce vrei, nu ai atâţia bani cât să poţi să-ţi satisfaci toate capriciile fără să mai munceşti niciodată.

Deci, statistic, 6% dintre oameni au şansa să fie fericiţi şi împliniţi material şi spiritual. Decizia de a face parte din acest procent este legată strict de calităţile native, capacitatea de motivare şi acţiune, dorinţa de a evolua, de a învăţa de a-ţi depăsi limitele şi barierele mentale.

Argumente şi contraargumente

Există multe motive pentru care oamenii se opun schimbarilor. Majoritatea refuză să-şi părăsească locul de muncă pentru a pune bazele unei afaceri proprii, deşi situaţia de angajat nu-i mai satisface de multă vreme. Ei conştientizeaza riscul de a-şi pierde venitul – un salariu mic, dar sigur. Apare frica de necunoscut, de posibile inconveniente inerente oricarui început, riscul de faliment, afectarea relaţiilor sociale, ale statutului social şi professional. Teama de eşec şi majoritatea obiecţiilor vin din lipsa de încredere în forţele proprii,  din comoditate, lipsa de imaginaţie şi din idei preconcepute despre pieţele suprasaturate. Unii oameni îşi caută mereu scuze pentru nereuşitele lor încercând să-şi linişteascăi conştiinţa. Alţii nu sunt capabili să-şi gestioneze eficient timpul sau nu mai sunt dispuşi să înveţe. Cei mai mulţi sunt incapabili să formuleze obiective SMART, iar unii cred cu tărie că există alte moduri mai rapide şi mai uşoare de a găsi bunăstarea şi fericirea – de exemplu jocurile de noroc.

Deşi admit că succesul se învaţă şi că depinde de performanţele individuale, educaţie şi experienţă, mulţi oameni tentaţi de avantajul de a fi patron şi investitor, refuză totuşi perspectivele unei vieţi îmbelşugate. Conştientizând volumul de  muncă şi riscurile aferente deciziei de a deveni investitor, precum şi incertitudinea rezultatelor finale, ei se lasă pradă eşecului înainte de a încerca. Urmarea este că ei preferă să taie din aspiraţiile personale şi, în loc să-şi stabilească ţelurile, se întorc la starea lor de confort, adică la situaţia de angajat sau liber profesionist, renunţând să lupte pentru fericire.

Atunci cand alegi “cărari” bătătorite de alţii, nu te aştepta să descoperi comori fabuloase. Dacă vrei rezultate spectaculoase, ia-ţi viaţa în propriile maini şi construieşte-ţi singur o “cărare”.

Celor care îşi înving teama de eşec şi decid să lupte şi să-şi caute fericirea le recomand un moment de reflecţie asupra cuvintelor lui Donald Trump: “Banii n-au fost niciodată o mare motivaţie pentru mine, ci doar o modalitate de a ţine scorul. Adevarata plăcere este să joci jocul”