/ De ce să citim Biblia /
Nu există suficiente superlative atunci când este vorba despre Biblie. De-a lungul întregii istorii, aceasta este cartea care s-a bucurat de cea mai largă circulaţie. Politicianul britanic William E. Gladstone, din secolul al XIX-lea, a spus: „Biblia poartă amprenta Caracterului special al Originii, şi o distanţă incomensurabilă o desparte de toate celelalte cărţi”. În aceeaşi ordine de idei, împăratul francez Napoleon Bonaparte, impresionat evident de scripturi, a precizat: „Biblia nu este o carte oarecare, ci o «fiinţă vie» cu o putere care învinge tot ce i se opune.” Biblia este cartea cea mai veche, cea mai tradusă, cea mai citată, cea mai respectată şi cea mai influentă. Probabil că este şi cea mai controversată. Şi, cu certitudine, este cartea care a supravieţuit celor mai multe interdicţii, arderi şi opoziţii violente. Din nefericire însă, există un superlativ care nu mai poate fi aplicat Bibliei. Ea nu mai deţine recordul de a fi şi cartea cea mai citită din lume.
Cu toate că unii oameni s-ar putea să aibă o Biblie pusă pe undeva prin casă, mulţi se consideră prea ocupaţi pentru a-şi mai găsi timp să o şi citească. Odinioară, lectura constituia, în general, o îndeletnicire plăcută. Acum însă, majoritatea oamenilor preferă să-şi petreacă timpul liber privind la televizor sau făcând alte lucruri. Cei care încă mai citesc câte puţin preferă, de obicei, ceva uşor, care să nu pretindă prea mult efort. Lectura Bibliei pretinde concentrare, iar majoritatea oamenilor nu se mai concentrează asupra a ceea ce citesc.
Totuşi, Biblia nu a supravieţuit numai pentru a fi uitată pe un raft. Există motive întemeiate pentru care ea ar trebui să fie citită.
Termenul „Biblie” provine din cuvântul grecesc biblia, care înseamnă „cărţi mici”. Aceasta ne aminteşte faptul că Biblia este compusă din mai multe cărţi – unele dintre ele nefiind chiar atât de mici! Totalitatea cărţilor Sfintei Scripturi au fost scrise de aproximativ 40 de bărbaţi, foarte deosebiţi între ei, printre care regi, profeţi, un cioban, un încasator de impozite, un medic, şi aceasta în decursul unei perioade de 1610 de ani; nu a existat nicio posibilitate de a se înţelege între ei cu privire la ce vor scrie. Cu toate acestea, scrierile lor concordă chiar şi în cele mai mici amănunte. În mod sigur, aceştia au fost inspiraţi de o Sursă superioară. Un scriitor biblic a spus: „nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit conduşi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21). Ceea ce este valabil în cazul profeţiilor scripturale este valabil şi pentru restul Bibliei. Aceste „cărţi mici” de inspiraţie divină sunt pline de gândurile înalte ale lui Dumnezeu.
Să ne gândim, de exemplu, la Predica de pe munte a lui Isus – o capodoperă a artei de a preda –, din Matei, capitolele 5 – 7. în această predică, el ne învaţă, printre altele, cum putem găsi adevărata fericire, cum putem rezolva neînţelegerile dintre noi, cum trebuie să ne rugăm şi cum putem avea o atitudine echilibrată faţă de lucrurile materiale. Cuvintele lui Isus sunt azi tot atât de practice şi pline de forţă ca şi atunci când au fost rostite.
Pentru ca cineva să înţeleagă cât de armonios sunt legate între ele diferitele părţi ale Bibliei, trebuie să o citească şi să o studieze personal.
Astăzi este uşor ca cineva să posede un exemplar personal al Bibliei. Cel puţin unele dintre aceste „cărţi mici” sunt disponibile în limbile vorbite de 98 % din populaţia lumii. Din acest motiv, este trist faptul că mulţi oameni nu sunt interesaţi să afle ce anume are de spus Biblia pentru ei. Poate că epoca noastră este o epocă ştiinţifică, dar Cuvântul lui Dumnezeu este încă „de folos ca să înveţe” într-un mod remarcabil. El dă sfaturi sănătoase cu privire la moralitate, relaţii interumane şi multe alte subiecte. Mai mult decât atât, Biblia oferă unica speranţă sigură pentru un viitor paşnic.
Din prima carte a Bibliei aflăm cum au început problemele omenirii. Ultima carte ne arată că întregul pământ va deveni un paradis, sau o grădină frumoasă. De la început până la sfârşit, Biblia relatează evenimente petrecute pe parcursul a mii de ani şi ne ajută să înţelegem cum se împlineşte scopul lui Dumnezeu. Armonia ei internă este impresionantă, fiind un indiciu că această carte provine de la Dumnezeu.
Biblia este exactă din punct de vedere ştiinţific. Ea conţine informaţii care depăşeau cu mult cunoştinţele oamenilor din perioada în care a fost scrisă. De exemplu, cartea Leveticul cuprinde legi date poporului Israel din antichitate cu privire la carantină şi igienă. Popoarele vecine nu ştiau nimic despre astfel de lucruri. În plus, pe vremea când oamenii aveau tot felul de concepţii greşite cu privire la forma pământului, Biblia vorbeşte despre el ca despre un cerc sau sferă (Isaia 40:22). Biblia spune cu exactitate că pământul este „suspendat pe neant” (Iov 26:7). Desigur, Biblia nu este un manual de ştiinţă, dar este foarte exactă când se referă la subiecte ştiinţifice. De fapt, aşa ar şi trebui să fie o carte ce provine de la Dumnezeu, nu?
Biblia este exactă şi din punct de vedere istoric, oferindu-ne informaţii demne de încredere şi concrete. Relatările biblice conţin nu numai numele unor persoane, ci şi genealogia acestora (genealogia detaliată a lui Isus se află în Luca 3: 23 – 38).