Amintiri despre “Gradina Paradisului”

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Îmi este tare greu să scriu despre Maestru Nicăpetre la trecut…

Îmi este tare greu să scriu despre Maestru Nicăpetre la trecut. Îmi este cu atât mai greu să scriu aceste rânduri cu cât mă gândesc nu doar la recenta „plecare” a Maestrului, ci şi la apropiata distrugere a „Grădinii Edenice din Scarborough”. Distrugere care va începe sâmbătă, 3 mai (a.c.). Iar când spun „distrugere”, mă refer la recenta decizie a birocraţilor torontezi, de a evacua „istoricul barn din Scarborough”, de lucrările sculptorului Nicăpetre. 

Maestrul a plecat dintre noi, dar armonia metafizică creată de el, încă mai umple cu prezenţa lui, spaţiul vechiului atelier. Atelierul a fost mereu pentru Nicăpetre unicul loc numit cu adevărat CASA. Aşa cum „casa” la propriu, a fost pentru el şi atelierul din Valea Mieilor, iar mai apoi atelierul din vechea fabrică de coşciuge din Toronto, spaţiul deschis din Don Valley şi în final colţul de Eden din Scarborough.

Cred ca pentru a te apropia mai uşor de arta lui Nicăpetre, ar trebui să treci mai întâi prin atelierul lui şi mai ales prin grădina cu sculpturi ce-l înconjoară. Acolo în aer liber, integrate în natură, sculpturile lui capătă dimensiuni şi expresii ample. El a dorit mereu ca arta lui să fie expusă luminii directe, în spaţii deschise. Pentru Nicăpetre sculptura a însemnat de cele mai multe ori, tăiere directă în material şi volume născute în lumina puternică a soarelui. Armoniile volumetrice expansive sau reticente, toate au rezultat din relaţionarea cu lumina spaţiului deschis, asemeni vechilor greci. 

Am avut şansa de a lucra şi discuta îndelungat cu Maestrul, de dimineaţă până seara, aflaţi doar noi doi în mijlocul acelui colţ de verdeaţă ce înconjura „insula Nicăpetre”. Au rămas de neuitat pentru mine, atât lungile discuţii estetice cu Maestrul Nicăpetre, cât şi savuroasele lui povestiri despre istoriile vieţii lui. Istorii depănate în înconfundabilul lui stil de povestitor înăscut. Nicăpetre avea o imensă bucurie să comunice cu tinerii artişti şi să-şi împartă cu ei din experienţele vieţii sale. Ne considera colegii săi mai tineri şi ne trata ca pe nişte copiii ai lui. Aşa a fost Nicăpetre, plin de viaţă şi „contagios” în dorinţa lui de a ne întorce pe toţi cei tineri, spre calea artei.

Nicăpetre avea talentul unui profesor înăscut, ştia să se apropie de tânărul artist cu sfatul potrivit, exact atunci când acesta avea nevoie. Ţin minte cum mereu mă îndemna să încep iar să fac lucrări. Găsea diverse prilejuri pentru a merge împreună prin magazine de materiale şi adesea se oferea să-mi cumpere câte o sculă, zicându-mi: „doar, doar, o să te stârneşti iar pe treabă”. În altă zi m-a aşteptat în curtea atelierului cu câţiva buşteni imensi, aduşi pe platforma maşinii, întâpinându-mă cu cuvintele: „acum să nu-mi zici că nu-ţi plac nici ăştia sau că nu te tentează să-ţi alegi şi tu unul dintre ei şi să te apuci de-o sculptură”. Nicăpetre nu a fost un artist în căutarea gloriei personale, a preferat să se retragă mereu în „chilia” atelierului său şi să se roage de acolo, aşa cum ştia el mai bine, cu dalta, prin gânduri spuse în lemn şi piatră. 

Nicăpetre a fost „croit” din stofa marilor artişti din vechime, a trăit întreaga sa viaţă în ideea de a face ARTA. Pentru a realiza sculpturile sale, Maestrul a făcut sacrificii enorme, greu de imaginat pentru „Homo Consumericus” al zilelor noastre. A fost unul dintre ultimii mari idealişti ai timpului noastru.

Pentru cei care nu l-a cunoscut pe Nicăpetre la el „acasă”, adică în atelierul său din Kingston Road, îi invitam să viziteze „Centrul Cultural Nicăpetre” din Brăila, cu ultima gradină de sculpturi lăsată de Maestru.

 

Adrian PORA

Toronto, Canada

—————————————-

 

Sculptorul de origine română Adrian Pora, este stabilit pe aceleaşi meleaguri unde şi-a trăit ultimele clipe de viaţă maestrul Nicăpetre. Au fost prieteni şi deseori s-au consultat, au colaborat şi au creat împreună lucrări care îţi încântă ochiul şi sufletul. Doi români talentaţi, doi sculptori exilaţi la mii de kilometri de ţara natală. Adrian Pora este un artist plastic recunoscut atât în România cât şi în Canada. În 1995 a absolvit Universitatea de Arte Vizuale din Bucureşti, obţinând titlul de master în arte. A avut numeroase expoziţii atât în ţară cât şi în străinătate.

George ROCA