Propunere privind sarbatorirea Limbii Romane

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Toţi românii sunt chemaţi a sărbători laolaltă cu fraţii lor din Basarabia Ziua Limbii Române făcând din aceasta o sărbătoare naţională…

REDACŢIA REVISTEI „ALBINA ROMÂNEASCA”

126, Blvd. Dacia, Bucureşti 020064

 tel/fax 0216105659, e-mail: leuc@b.astral.ro

 

 

STIMAŢI DOMNI PARLAMENTARI,

STIMATI CONFRAŢI,

STIMAŢI CITITORI

 

Începând luna august, lună în care ar trebui sa aiba loc evenimentul propus de noi, am onoarea să reiterez textul propunerii publicate în recentul număr al revistei noastre, în legătură cu iniţiativa de a se institui SARBATOAREA NAŢIONALA A LIMBII ROMÂNE, text care se găseşte şi în exemplarul tipărit pe care vi l-am trimis.

Întrucât  până la data propusă mai este puţină vreme, iar  presa a început să popularizeze această iniţiativă, V-am fi recunoscători pentru orice intenţie de sprijin şi participare venită din partea Domniilor Voastre. Ceea ce ne stă în putinţă, noi am făcut: Am adunat materialul documentar pentru un simpozion pe care îl lansăm deocamdată pe cale electronică punând la dispoziţie întregul spaţiu din portalul nostru internet www.cartesiarte.ro  şi transmiţând către Domniile Voastre acest newsletter. El îşi propune să publice cât mai des informaţii,propuneri, teme de dezbatere şi vom fi bucuroşi să găzduim şi să difuzăm opiniile, articolele şi studiile pe care le vom primi de la Dumneavoastră.

Rugându-ne la Dumnzeu să ne ajute, inaugurăm prin acest mesaj o nouă cale de comunicare aşteptându-Vă răspunsurile.

Cu cele mai alese sentimente, 

Corneliu Leu

 

  

TOŢI ROMÂNII SUNT CHEMAŢI A SARBATORI

 LAOLALTA CU FRAŢII LOR DIN BASARABIA

ZIUA LIMBII ROMÂNE

 FACÂND DIN ACEASTA O SARBATOARE NAŢIONALA

 

PROPUNERE PRIVIND SARBATORIREA LIMBII ROMÂNE

 

 

Vom intra în curând în cel de al douăzecilea an de când fraţii noştri din Basarabia aniversează evenimentele din acea vară fierbinte a lui 1989 când cărturari şi vorbitori ai limbii române s-au ridicat laolaltă la Chişinău cerând recunoaşterea acesteia ca limbă de stat şi trecerea la alfabetul firesc al scrierii cu caractere latine. An de an, ei consideră aceasta cea mai însemnată sărbătoare a afirmării lor moderne, iar ecoul ei, fiind vorba de limba noastră comună, se întinde  mereu în ţară şi în comunităţile românilor de pretutindeni.

 

Anul trecut, un eveniment asemănător a avut loc la românii din Valea Timocului, una dintre încă nedreptăţitele enclave româneşti care, venind să-şi afirme limba strămoşească, a dat avânt şi mişcării de afirmare culturală a ultimelor comunităţi de români care nu au făcut încă un asemenea pas, atrăgându-ne în acelaşi timp atenţia şi nouă, celor din ţara ce constituie miezul şi locul permanent de regenerare, lărgire şi modernizare a acestei culturi străvechi pe pământul european.

 

Într-un asemenea context, revista noastră a lansat pentru prima dată ideea extinderii sărbătorii limbii române la toţi cei care o vorbesc, iar cea de a opta ediţie a Consfăturii Naţionale a Intelectualilor de la Sate, dezbătând aspectele acestei sărbători în context istoric, a demonstrat că actul afirmării independenţei, în primul rând prin limba naţională, a statului fraţilor noştri de peste Prut, face parte din contextul larg al tuturor evenimentelor de pe parcursul anului 1989, ca an al prăbuşirii definitive a dictaturii comuniste şi al afirmării româneşti în omenirea modernă şi-n lumea ei democratică.

 

Din acest motiv, chemarea noastră de a stabili la sfârşitul lunii august o zi a sărbătorii limbii române aşezând-o pe aceasta în contextul tuturor celorlalte sărbătoriri care evocă eliberarea întru democraţie a românilor, aseamănă anul 1989 în întregul lui, cu anul 1848 care, având manifestări deosebite în Principatele Române de atunci, pornind la date diferite mişcări de emancipare în toate provinciile istorice româneşti, se confirmă istoriceşte, prin adunarea într-un singur context a tuturor acestor date şi manifestări, ca an al pornirii marilor mişcări naţionale care au urcat din treaptă în treaptă până la realizarea Statului Unitar Român.

 

La fel cu însemnătatea anului 1848 pentru istoria românească a următoarelor două secole, anul 1989 a culminat cu evenimentele eliberării noastre din Decembrie, tocmai pentru că a fost pe tot parcursul său un an frământat de mişcări de emancipare românească manifestate în diverse moduri. El merită o notare specială şi, prin stabilirea conjugării mai multor aniversări, printre care cea propusă de noi sărbătorind cu toţii ZIUA LIMBII ROMÂNE, îi vom acorda întreaga însemnătate, ca un prag de conştiinţă românească ce vine a se afirma  în faţa chemărilor de iluminare democratică ale secolului al douăzecişiunulea.

 

Pentru că, atunci când vorbim despre anul 1989, am neglija un aspect esential al osmozei noastre nationale întru aspiraţii democratice dacă ne-am referi numai la  acele zile de decembrie de nemaipomenită însemnătate. Pentru definirea momentului istoric trebuie precizate elementele unui dramatism mult mai amplu, mult mai cuprinzător ca teritoriu şi ca simţire naţională, subliniind faptul că tensiunea unei asemenea trăiri de mult mocninde începuse să se generalizeze cu o iarnă înainte, unii dintre noi stând în frig şi obligaţi să citească în ziare lecţii despre alimentaţia raţională fiindcă tiranul înnebunise până la a-i mustra pe români că mănâncă, în vreme ce alţii, stând tot la cozile comunismului inconştient la îndatorirea elmentară de aprovizionare a populaţiei, nici măcar  nu puteau citi minciunile propagandistice într-un ziar în limba lor, sau cu alfabetul lor. Într-un asemenea mod, chiar de comunicare peste graniţi, se producea o nemulţumire generală şi, în felul acesta, întristător şi mocnind peste tot, se producea osmoza nemulţumirii naţionale premergând evenimentele anului 1989. Care primea un timid ajutor dinafară, aşa cum venise prin operaţiunea „Villages roumaines”, dar se manifesta prin vădite convulsii în ţară, în satele demolate, în ecourile revoltei de la Braşov sau aşa cum a fost protestul spontan din faţa demolării mănăstirii Sfânta Vineri  şi circulaţia organizată a listei de semnături care cereau păstrarea monumentelor de cult.

 

Pentru ca, deodată, în ciuda forţelor mari desfăşurate de securitate – şi represiv, prin accentuarea aproape teroristă a supravegherii dinăuntru, a goanei după informatori şi a repartizării făţişe de „sectoristi ai securităţii” în toate instituţiile şi întreprinderile – dar şi diversionist prin infiltrarea de cârtiţe în diasporă, în ciuda unei nemaiîntâlnite întăriri piramidale a puterii poliţieneşti din ţară, s-a întâmplat minunea: Printr-un por românesc dinafara sferei acestei puteri, atrăgându-şi opresiunea de la o altă poliţie, se sparge membrana ce realiza doar înceata osmoză, iar dorinţa de afirmare naţională, de eliberare măcar morală a tuturor românilor, izbucneşte la Chişinău în vară, prin adevărate lupte de stradă pentru obţinerea dreptului la ceea ce are mai etnic un popor: Limba maternă.

 

Osmoza, funcţionând ca o reacţie la departajările şi delimitările artificiale, a devenit atunci reală circulaţie de sentimente româneşti oriunde inima devenirii noastre pompa acelaşi sânge. Iar, de atunci, acel 29 – 31 August 1989 care s-a încununat cu  Ziua Limbii Române, ziua recunoaşterii ei oficiale ca limbă a încă patru milioane de români, se înscrie în istoria anului revoluţionar la fel de evident ca şi marile noastre zile din 17 – 23 Decembrie… Sărbătoare de suflet nu numai a fraţilor noştri basarabeni, Ziua Limbii Române trebuie aşadar să devină o sărbătoare în toate colţurile României şi în toate colţurile româneşti din lume. Ea face parte din istoria îndelungatei noastre lupte de emancipare şi, alături de Decembrie, ca şi de alte momente ale rezistenţei, ea va reflecta lumini de referinţă atunci când vom ajunge să înscriem fenomenul românesc al anului 1989, la fel cum îl avem înscris, de mai multe generaţii de istorici, pe cel al anului 1848.

 

Pentru aceasta, Mişcarea pentru Progresul Satului Românesc, propune ca cea de a noua ediţie a Consfatuirii Naţionale a Intelectualilor de la Sate să se desfăşoare în ultimele trei zile ale lunii august 2008, devenind un simpozion de evocare şi studiu a datelor istorice de afirmare naţională din anul 1989 şi stabilind, prin aceasta, data exactă la care să se definitiveze trecerea în calendar a Zilei Limbii Române, ca sărbătoare naţională a românilor de pretutindeni.