Astăzi după 20 de ani…
Da ţie, care îţi pleznesc costumele Armani pe la cusături de cât te-ai îngrăşat în aceşti douăzeci de ani care au trecut de la evenimentele din 1989.
Ţie, care ţi-ai umflat conturile în bănci cu milioane de euro şi asta nu datorită creierului sau a vreunui talent deosebit ci cu ajutorul nesimţirii şi a mâinii lungi pe care ai format-o devalizând resursele României.
Ţie care ai achiziţionat vile prin toată lumea.
Ţie care îţi petreci vacanţele prin staţiuni de care cei mai mulţi dintre români nici măcar nu au auzit.
Ţie care… dar ce rost are să mai continui? Aş putea să scriu aşa până la următoarele alegeri, dar realizez că asta nu ar folosi nimănui.
Te întreb la modul cel mai serios:
– ŢIE CHIAR NU ÎŢI ESTE RUŞINE?
Acum douăzeci de ani în 1989 au avut loc evenimente dramatice. Au murit mulţi oameni. Alţii au fost schilodiţi pe viaţă, însă cei mai mulţi am fost schilodiţi sufleteşte. Ne doare faptul că ai uitat de noi…
În acele timpuri am ieşit în stradă şi am aşezat piepturile noastre în faţa gloanţelor care cădeau din toate părţile. Eu unul am avut şansa să nu mor. Dar poate ar fi fost mai bine, decât să trăiesc ruşinea de fi condus de către tine.
Tu, după ce te-a scos soţia de sub patul unde ai stat ascuns pe timpul evenimentelor, ai dat fuga la parlament pentru a lua în primire funcţia ce ai considerat că ţi se cuvine. Şi de atunci îţi baţi joc de noi românii.
Politica ta este alcătuită dintr-un ocean de vorbe, dar de un pustiu de fapte. Te muţi din partid în partid după cum îţi dictează interesul şi nicidecum doctrina. Pot spune cu mâna pe inimă că parlamentul tău este plin de lume dar nu şi de oameni. Şi pentru că la visteria ţării s-a ajuns la fundul sacului, a venit vremea să luaţi o hotărâre: ori măriţi ciolanul ori micşoraţi haita. Hotărăşte-te !
Însă ce mă doare pe mine cel mai tare este faptul că ai uitat cum ai ajuns politician. Ai uitat că acum douăzeci de ani te-ai căţărat cu bocancii murdari pe trupurile noastre pline cu sânge. Ai uitat cine te-a propulsat în funcţia pe care o îndeplineşti astăzi.
Cum ai putut să uiţi de noi „REVOLUŢIONARII”?
Te mai întreb odată deşi nu aştept un răspuns de la tine:
– ŢIE CHIAR NU ÎŢI ESTE RUŞINE?
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.