Rugaciunea ca terapie

"Secolul XXI ori va fi religios, ori nu va fi deloc" – Andre Malraux

Dacă în numele religiei s-au comis si se comit numeroase si odioase crime, este tot atât de adevărat că religia dă un confort si rezultate miraculoase la nivelul armoniei si sănătătii noastre, în forma de rugăciune.

Comunistii au încercat decenii la rând să eradicheze orice spirit religios din oameni, însă de la tăranii Bucovinei si ai Maramuresului, care au continuat să meargă la bisericile seculare din zonă, până la apologetii intelectuali ai credintei în Dumnezeu, care au scris si predicat necesitatea credintei de la catedre (după care au fost dati afară de către activistii de partid), au fost oameni care au continuat ideea de religie în România comunistă, cu o pasiune demnă de spiritul crestin.

Ce este rugăciunea? Este un exercitiu de credintă, sau un "medicament" al corpurilor mintale, spirituale si fizice? În ceea ce priveste sănătatea noastră, adevărul este că rugăciunea este si credintă si medicament, două balsamuri omenesti fără de care de care n-am supravietui nici social, nici individual, nici fizic si nici emotiv.

Dacă comunistii atrăgeau bine atentia (din propriile motive de critică) asupra pericolului de ridicol pe care habotnicismul si/sau ipocrizia îl dădeau religiosilor, pe de altă parte, tot aceiasi comunisti au rămas neputinciosi în fata serenitătii, armoniei si a sănătătii complete a oamenilor religiosi, care au fost atât piosi cât si în armonie interioară si exterioară, datorită întelegerii lor a rugăciunii.

Revolutia din Franta din 1789, a încercat să încurajeze ateismul. Comunismul a început si continuă să terorizeze lumea din 1917, tot ridiculizând credinta în Dumnezeu. În SUA, asa-zisii "liberali", care-si mai spun "liber cugetători", propagă des negationismul religios de la catedre universitare. Si totusi secol după secol, în fiecare tară, în fiecare religie propagatoare de dragoste si în fiecare limbă a lumii, rugăciunea a fost si a rămas un pivot de putere pentru omenire, în fiecare zi.

Au fost si se întâmplă cazuri unde cei mai moderni specialisti de medicină declară unele cazuri drept "incurabile", numai pentru ca pacientii să se vindece în mod miraculous prin… rugăciune. Unii specialisti, asemenea doctorului Alexis Carrel din secolul XX, s-au apropiat cu respect si au încercat să înteleagă si să descrie Forta Rugăciunii. Multi doctori, după ce au fost martori la vindecări a cazurilor incurabile prin rugăciune, au ajuns la concluzia că rugăciunea este o terapie miraculoasă, care transcende limite fizice, chimice, psihologice si/sau emotive.

Iată cum doctorul Carrel descria în "Meditatii si călătorii la Lourdes" (Editura Viata Crestină, 1994, pag. 39) primele sale impresii fată de o asemenea vindecare miraculoasă a unei paciente (fost) incurabilă: "Această tânără este complet vindecată… N-am mai văzut niciodată ceva atât de interesant. Ce impresie înfricosătoare si în acelasi timp înăltătoare dă acest spectacol unic al vietii, care reintră rapid într-un organism aproape distrus de ani de boală! Dincolo de orice comentariu există un aspect pozitiv: vindecarea unei tinere foarte grav bolnavă. Imposibilul a fost depăsit! Poate am gresit diagnosticul. Nu există altă ipoteză ratională… Toti medicii care au văzut-o însă au diagnosticat-o la fel. Este absolut sigur că starea ei era extrem de gravă. Si totusi s-a vindecat".

Rugăciunea actionează ca un catalizator atotcuprinzător între individ si Dumnezeu-Univers. Contează si sinceritatea si felul în care aceasta dă sperantă. Dar contează si faptul că aceasta există, indiferent dacă pacientul stie sau nu că se fac rugăciuni pentru el/ea.

Dr. Randolph Byrd, un cardiologist si profesor universitar de la Facultatea de Medicină din San Francisco, a făcut un studiu pe această temă. A pus sub observatie o populatie de 400 de pacienti cardiaci cu probleme similare de inimă, care au beneficiat de aceleasi conditii de tratament si care prezentau aceleasi straturi sociale, de vârstă si de conditii fizice. 200 dintre pacienti au primit rugăciuni si tratament medical, iar 200 au fost lăsati numai cu tratamentul medical. Acesta a fost un test absolut anonim, în sensul că NICI pacientii si NICI personalul medical n-au stiut cine si pentru cine se roagă pentru însănătosire. Numele pacientilor desemnati pentru rugăciuni au fost trimise la diverse grupuri catolice, protestante si crestine de pe întreg cuprinsul Statelor Unite, cu rugămintea de-a se face rugăciuni pentru ei.

Când experimentul s-a terminat, s-au făcut următoarele constatări:

1) grupul pentru care s-au făcut rugăciuni a avut mai putine cazuri de deficientă cardiacă congestivă decât grupul fără rugăciuni;

2) grupul pentru care s-au făcut rugăciuni a avut DE CINCI ORI MAI PUTINĂ nevoie de antibiotice si DE TREI ORI MAI PUTINĂ nevoie de diuretice, decât grupul fără rugăciuni;

3) NIMENI din grupul pentru care s-au făcut rugăciuni n-a avut nevoie de ventilatoare, fată de 12 pacienti din grupul fără rugăciuni;

4) MAI PUTINI pacienti din grupul cu rugăciuni au avut pneumonie fată de celălalt grup (trei din 13);

5) MAI PUTINI din pacientii care au primit rugăciuni au avut nevoie de start cardiac, decât din grupul fără rugăciuni (trei din 14);

6) nici unul din pacientii pentru care s-au făcut rugăciuni n-a murit, pe când trei din grupul fără de rugăciuni au decedat (Dr. Randolph Byrd "Passive therapeutic effects of intercessory prayer in a Coronary Care Unit population, Southern Medical Journal, 1988, pg. 826-829).

Iar conform doctorului Victor Frankl, supravietuitor al lagărelor naziste, pierderea subită a sperantei si al curajului pot avea un efect mortal în oameni. În cartea sa "Man’s Search For Meaning" (Washington Square Press, 1963) acesta descrie cum acei detinuti care au stiut cât de apropiată este conectia dintre situatia unei persoane, curajul si speranta ei, si situatia mintii si corpului acesteia, au supravietuit cu mult mai mult lagărelor, decât persoanele care au cedat.

Rugăciunea, ca parte integrantă din sperantă, a ajutat multi oameni să treacă peste obstacolele vietii, indiferent dacă erau de natură fizică, emotivă, socială si/sau mentală.

Oranizatia Spindrift din Salem, Oregon, a studiat din anii ‘70 efectul rugăciunii asupra recoltelor. Portiunile de câmp pentru care s-au făcut rugăciuni au dat invariabil mai bune rezultate de roadă, decât cele fără rugăciuni. Toate câmpurile au primit acelasi dozaj de atentie si îngrijiri din partea agricultorilor, singura variabilă fiind rugăciunea.

Rugăciunea "Tatăl Nostru", transmisă de Isus Cristos prin Matei 6: 9-13, pare să conecteze zone specifice ale glandelor noastre cu universul vindecător, astfel încât:
1) glanda pituitară corespunde cuvântului "ceruri";
2) glanda pineală corespunde cuvântului "nume";
3) glanda tiroidă corespunde cuvântului "voie";
4) glanda timusului cuvintelor "cer/pământ";
5) plexul solar (glandele suprarenale) corespund cuvântului "greseli";
6) celulele lui Lynden corespund cuvântului "ispită"; si glandele gonadelor corespund cuvântului "pâine".

Probabil că cea mai bună dovadă a puterii vindecătoare a rugăciunii este de natură interioară si personală, iar cei care am fost norocosi ca să o trăim am văzut puterea rugăciunii vindecându-ne în repetate rânduri. Dar pentru sceptici, experimentele stiintifice care au dovedit si continuă să dovedească puterea rugăciunii, educă societatea asupra Marelui Necunoscut care este Rugăciunea.

Depinde de noi dacă decidem să o folosim pentru ameliorarea vietii.