Halloween-ul nu are practic nimic creştin în conţinutul său, fiind o sărbătoarea păgână care amestecă şi confundă religia cu magia…
Nu de puţine ori, după câştigarea dreptului la libertate în însângeratul decembrie 1989, spaţiul mioritic a fost asaltat de diverse forme şi manifestări culturale, venite din alte zări, străine de credinţa şi spiritul românesc. Fără să se limiteze la simple forme de cunoaştere a altor civilizaţii, acestea ne-au fost oferite adeseori prin diverse mijloace ca alternative de trăire a vieţii spirituale şi sociale, fără a sesiza consecinţele asumării unor astfel de manifestări. În această categorie se înscrie şi fenomenul Halloween, un eveniment care captează atenţia şi canalizează preocupările a tot mai mulţi români la început de noiembrie, când în zona Ardealului creştinii sărbătoresc Luminaţia, prin rugăciuni şi parastase pentru cei trecuţi la cele veşnice.
Chiar dacă de obicei românii în general se aliniază curentului impus de cultura occidentală şi americană, care îi oferă forţat şi artificial din considerente mai mult comerciale astfel de sărbători, iată ca acum partea sănătoasă a naţiunii noastre, cu rădăcinile adânc înfipte în tradiţia neamului, a reacţionat împotriva acestui asalt cultural străin. Este vorba despre un memoriu binevenit înaintat de către un grup de creştini din judeţul Constanţa, sub egida Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni” şi cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teodosie al Tomisului, la iniţiativa unui grup de părinţi, către cadrele didactice „interesate de buna desfăşurare a procesului de învăţământ şi de corecta îndeplinire a rosturilor pedagogic-educaţionale ale acestuia în şcolile româneşti”.
Acest act responsabil semnat de preotul Mihai Deliorga, împreună cu toţi credincioşii Parohiei ortodoxe „Sfinţii Arhangheli” din localitatea Poarta Albă – Constanţa şi de Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Constanţa, atrage atenţia la modul cel mai serios asupra rolului tot mai pregnant pe care l-a dobândit fenomenul Halloween în viaţa românească, cu efecte resimţite tot mai mult asupra mentalităţilor şi a conştiinţelor românilor. Acest eveniment a captat atenţia oamenilor de rând în aşa măsură, „încât ni se par astăzi din ce în ce mai fireşti defilările de oameni deghizaţi cât mai hidos, care împânzesc străzile şi umplu localurile”, în spiritul divertismentului care promovează o cultură a urâtului, în cadrul căreia impresionează admirativ cel mai înfricoşător cadru, cea mai hidoasă mască sau cea mai macabră acţiune.
Problema principală a acestor manifestări, spre care atrage atenţia memoriul menţionat, este că în astfel de acţiuni sunt antrenaţi tot mai mult copii în unităţile de învăţământ prin jocuri distractive specifice momentului sub pretextul cultivării creativităţii şi al oferirii unor clipe de divertisment mai aparte. Conştiinţele în curs de formare a copiilor nu pot sesiza, însă, că în aceste manifestări întunecate „sub masca divertismentului este o veritabilă invocare a demonicului”, cu neprevăzute consecinţe negative asupra caracterului personal şi a modului de gândire dobândit în cursul educaţiei. Cu alte cuvinte, acest joc cu răul şi de-a răul nu poate avea doar caracter de divertisment inofensiv, ci în această formă se ascunde, de fapt, o provocare şi o pătrundere într-o lume necunoscută şi periculoasă, pentru care ignoranţa nu este o scuză.
În acest sens, iniţiatorii memoriului atrag atenţia la modul cel mai serios asupra a ceea ce înseamnă această distracţie: „Halloween-ul promovează sub masca divertismentului cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea instituţiilor de învăţământ, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea spirituală şi orală a elevilor prin efectele cumulative dezastruoase ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti în mod necondiţionat”. Privind fenomenul prin prisma credinţei creştine, observăm câteva aspecte specifice conţinutului lui, care îl face incompatibil cu valorile morale creştine, dar şi cu manifestările distractive sănătoase.
În general, foarte mulţi asociază fenomenul Halloween cu sărbătoarea creştină occidentală a „Tuturor Sfinţilor”, fără să mai facă deosebirea radicală între spiritualitatea creştină şi conţinutul păgân al Halloween-ului. „Sărbătoarea” actuală cu valenţe de carnaval a Halloween-ului a fost influenţată de diverse culturi pe filieră celtică, romană şi creştină. Celţii celebrau pe 1 noiembrie Anul Nou printr-un festival numit „Samhain”, care marca trecerea din sezonul soarelui în sezonul întunericului, cânt toate focurile erau stinse şi druizii, adică preoţii lor, aprindeau altele, dăruind câte o torţă fiecărei familii cu menirea de a încălzi casele şi a ocroti de spiritele întunericului. Tot în jurul datei de 1 noiembrie romanii aveau sărbătoarea „Ziua Pomona”, numită după zeiţa fructelor şi a grădinilor, când celebrau roadele naturii. Cu timpul cele două sărbători păgâne au devenit una singură, împrumutându-şi caracteristicile şi conţinuturile una alteia, într-o mare celebrare a toamnei.
În anul 835 Biserica Romană a preluat această sărbătoarea din 1 noiembrie şi a încreştinat-o, eradicând orice conţinut păgân, fiind destinată cinstirii Tuturor Sfinţilor (Hallowmas sau All Hallows). Câteva decenii mai târziu, Biserica a stabilit o sărbătoare şi în 2 noiembrie, destinată rugăciunilor şi ritualurilor pentru cei trecuţi în veşnicie. Cu toate acestea, răspândirea creştinismului nu i-a făcut pe oameni să uite vechile lor tradiţii şi în ajunul zilei de All Hallows, pe 31 octombrie, unii continuau să celebreze festivalurile de Samhain şi Pomona. De-a lungul anilor, tradiţiile acestor sărbători s-au combinat în mod artificial, astfel că ziua de 31 octombrie a devenit cunoscută ca All Hallows Even, apoi All Hallows’ Eve, Hallowe’en, şi în cele din urmă Halloween. Sărbătoarea pe care americanii o celebrează în zilele noastre este un amestec păgân, care a denaturat spiritul sărbătorilor precedente, incluzând produsele agricole, specifice Zilei Pomona, magia, spiritele rele şi moartea, specifice festivalului Samhain, şi în cele din urmă, stafiile, scheletele şi craniile, luate şi înţelese greşit din specificul Zilei Tuturor Sfinţilor.
Aşadar, Halloween-ul nu are practic nimic creştin în conţinutul său, fiind o sărbătoarea păgână care amestecă şi confundă religia cu magia, pe care, în cele din urmă, le relativizează şi le bagatelizează, transformându-le într-un joc al distracţiei. Oricât de inofensivă ar părea la prima vedere astfel de manifestare şi oricât de multă bucurie ar aduce copiilor, fapt pentru care mulţi părinţi sunt confuzi, conţinutul său ne duce în lumea întunericului, nu în împărăţia luminii. Halloween-ul nu se limitează la amuzament, la o simplă distracţie sau la un carnaval cu măşti câtă vreme are o tentă religioasă. Subtilitatea răului din conţinutului său este foarte mare pentru că întruchipează una dintre metodele multiple de amăgire şi înşelare folosite de diavol şi este cea mai potrivită pentru sufletele curate, dar neinstruite, cu o vigilenţă spirituală scăzută. Când copiii se deghizează în înfăţişări malefice nu este o aplecare spre bine şi frumos, ci spre chipul diavolului, iar cuvintele trick or treat (ne daţi ori vă bântuim) nu este un simplu joc, ci o aderare la lucrarea răului, cu nebănuite consecinţe pe plan emoţional şi comportamental.
Avantajul sărbătorii Halloween este că omul modern, în general, pare mai puţin dispus să creadă în existenţa diavolului şi a lucrărilor sale în lume, dovedind o ignoranţă duhovnicească inexplicabilă. Necrezând în diavol, nu prea are tragere de inimă să creadă nici în lucrarea lui Dumnezeu sau în rolul fundamental al cultului divin şi a rugăciunii în viaţa sa, părându-i-se normal să pună pe acelaşi plan actul religios şi ritualul magic, pe care le proiectează într-o lume de mult apusă, a basmelor sau a oamenilor înapoiaţi. În acest caz, îi este uşor să se joace de-a răul sau de-a binele, de-a vrăjitorul sau de-a vampirul, nevrând să înţeleagă nimic din seriozitatea şi pericolul ritualului de magie sau din semnificaţia religioasă a cultului morţilor în credinţa creştină.
Pentru orice creştin, fenomenul Halloween este o aderare subtilă la lucrarea celui rău tocmai prin încercarea de bagatelizare a lucrării diavolului şi a unor acte magice păgâne. Dennis de Rougement spune că primul scop al diavolului este să-l facă pe om să creadă că el nu există, urmând apoi treptat anihilarea lui duhovnicească fără să-şi dea seama până la căderea totală. Nu putem să ironizăm şi să ne jucăm cu răul, pentru că „tatăl minciunii” (Ioan 8,44) nu prea ştie de joacă şi ademeneşte sufletele ignorante şi neîntărite duhovniceşte prin tot felul de practici care par inofensive: ghicirea în cărţi, în cafea sau în bobi, consultarea horoscopului, apelarea şi practicarea vrăjitoriei, celebrarea tradiţiei Halloween, etc. Pe lângă faptul că Halloween-ul pune în aceeaşi oală în mod confuz religia şi magia, prin relativizarea ritualurilor de vrăjitorie, poate determina în cele din urmă pe omul modern să ironizeze distractiv şi actul religios sau chiar Sfânta Liturghie, socotindu-l un fapt distractiv din sfera poveştilor.
Desigur, credinţa şi spiritualitatea creştină nu se impune brutal, ci se propune din iubire, încât fiecare este liber să creadă sau să nu creadă învăţătura lui Hristos. Dar lucrarea răului nu este un joc distractiv, ci o realitate covârşitoare, iar neştiinţa, ignoranţa şi uitarea nu pot fi invocate ca scuze atunci când efectele sale se vor resimţi din plin în viaţa omului care a ales liber. Nu cu mult timp în urmă promotorii politicii corecte europene condamnau fără rezerve prezenţa simbolurilor religioase şi manifestările creştine din şcoli ca atentate la liberul arbitru al elevului, dar nimeni dintre aceştia nu s-a trezit să atragă atenţia şi asupra fenomenului păgân al Halloween-ului, care promovează cultura răului şi a urâtului. De ce în ceea ce priveşte cultivarea evlaviei şi a simţământului religios la copii mulţi dintre psihologii moderni insistă spre a nu-i îndoctrina de mici, ci a-i lăsa singuri, la maturitate, să-şi aleagă crezul personal, iar în ce priveşte îndobitocirea lor prin surogate pseudo-religioase de tip Valentine’s Day şi Halloween nu li se prezintă adevărul şi consecinţele periculoase pe plan comportamental, precum şi originile şi semnificaţiile acestor manifestări neo-păgâne? Ca mărturisitori creştini nu putem opta şi pentru rău şi pentru bine, şi pentru Dumnezeu şi pentru diavol, şi mai ales nu putem relativiza aceste realităţi fundamentale ale vieţii, ci să luăm aminte la cuvintele Sfântului Apostol Petru: „Fiţi treji, privegheaţi; potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5,8).
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.