O optiune periculoasa pentru un candidat european

Ce nu trebuie sa uitam noi romanii? Faptul ca actualele orase Odessa si Tiraspol sunt cladite pe vatra unor sate romanesti, Moldoveanca si respectiv Sucleia, si ca infuzia de element slav ce avizat indeosebi structura administrativa si orasele romanesti nu afectat comunitatile congenere din Sudul sau Nordul Basarabiei care trebuiesc mai mult ca niciodata sprijinite pentru a nu-si uita identitatea si legatura de sange cu insula de latinitate – Romania.

     

     Un important capitol in calea aderarii Romaniei la grupul liber si democrat al statelor din componenta Uniunii Europene l-a constituit problematica minoritatilor. Cu pasi mici dar siguri, Romania a indeplinit toate cerintele legate de acest capitol, si de ce sa nu recunoastem, cu eforturi nebanuite de foarte multi dintre noi, reusind ca in prezent tara noastra sa fie considerata de puterile europene un exemplu de urmat in acest segment delicat. Insa exemplul nostru este foarte putin vizibil pentru vecini cu aspiratii europene si euroatlantice precum Ucraina. Spunem asta deoarece, studiind atent situatia minoritati romanesti din aceasta tara, nu putem sa nu observam nereguli in respectarea drepturilor identitarece duc cu gandul la o politica specifica asimilarii acestora. Cum se produce deznationalizarea romanilor din Ucraina? Ucraina utilizeaza o varietate de strategii , deloc originale, fiind mostenite si caracteristice fostei puteri sovietice – URSS – si cunoscute noua. Astfel, romanii sunt marginalizati, scolile lor sunt inchise, preotii alungati si maltratati, nu au drepturi de reprezentare, iar cand incearca sa le obtina pe criteriul democratic al eligibilitatii din vreuna din structurile administrativ-politice, sunt denigrati prin campanii de presa menite sa le submineze sansele de reusita. Liderilor romani li se insceneaza sau inventeaza diverse fapte neonorante, sunt invrajbiti unii impotriva altora prin manevre menite sa impiedice constituirea unui singur glas national puternic care sa ceara socoteala autoritatilor ucrainene pentru nerespectarea legilor pe care acest stat le detine dar nu le aplica in segmentul minoritatilor.    
   Interesat de distrugerea identitatii romanesti a conationalilor nostri din Ucraina, asimilarea acestora si de blocarea posibilitatilor Romaniei de a-i reprezenta intr-un fel sau altul, autoritatile satatului vecin actioneaza constant pentru definirea populatiei romanofobe ca avand identitate “moldoveneasca”, actiune experimentata cu succes in Sudul Basarabiei, Regiunea Odessa si aplicata prin intermediul lui Anatol Fetescu, roman de origine, indoctrinat insa de istoriografia sovietica, fondatorul Asociatiei Nationale a Moldovenilor din Ucraina.     
   Pentru a uita originile romanesti si izvorul de latinitate care le-a daruit limba si trecutul atat de diferit de intinderea slavadin jurul lor, autoritatile ucrainene pompeaza cu darnicie bani pentru editarea de manuale moldovenesti, orgenizarea de serbari moldovenesti sprijinind constant organizatia lui Anatol Fetescu si incercand sa o extinda si in Nordul Basarabiei, in regiunea Cenauti unde, Fetescu, putin cunoscut nu are succesul scontat.     
    Aceeasi metoda, alti autori. Ce zambet amar. Poate fi acuzat numai Anatol Fetescu? El crede ce i s-a spus si ce a invatat la scoala. Totusi, sursele de informare sunt deschise si libere in Romania astazi, cea ce ar putea constitui un imbold pentru acesta sa cunoasca si sa inteleaga o alta realitate a istoriei, nepartinica, spre completarea cunostintelor unilaterale de care dispune si dezvoltarea puterii de intelegere a unor evenimente.     
    De unde vine aceasta obsesie pentru a sustine existenta “natiunii moldovene”, dupa ce pana la inceputul anului 2000 populatia romaneasca era recunoscuta de ucraineni ca fiind romaneasca? Sa ne intoarcem putin in istorie si vom vedea ca in agresiunea constanta asupra Romaniei, imperiul rus sau statul sovietic de mai tarziu au incercat dezbinarea romanilor moldoveni folosind moneda moldovenista prin afirmarea si sprijinirea unei identitati distincte a acestora, explicata incalcit si denaturat, fara vreo legatura cu realitatea istorica.      Basarabia a fost mereu ravnita, nu neaparat de Ucraina, ci de Rusia, in prezent statul ucrainean fiind doar beneficiarul unor teritorii romanesti facute cadou de fosta URSS, si de unde uita sa mai plece, preluand pentru argumentarea dorintei sale de stapanire a unor zone romanesti cu valoare strategica, teoriile utilizate anterior de structura sovietica.      Imediat dupa incheierea primei conflagratii mondiale, ambasadorul URSS la Berlin, Krestinski, a afirmat ca nu recunoaste incorporarea Basarabiei la Romania, ca teritoriul respectiv n-a fost niciodata romanesc, votul Unirii din Sfatul Rarii de la 27 martie 1918 fiind obtinut sub presiunea armatei romane. Aceleasi teze sunt sustinute de manualele de istorie “moldovene” uzitate astazi si in Ucraina. Ca uita deliberat reprezentantul statului rus?      Faptul ca Rusia tarista nu a rapitr Basarabia de la Statul Moldova, ci de la Imperiul Turcesc care, in fapt, nu exercita decat dreptul de suzeranitate. Erau ignorate cu buna stiinta argumente doveditoare asupra caracterului romanesc al Basarabiei, care in timpul stapanirii tariste nu aputut fi asimilata organic de Imperiul rusesc, dezvoltandu-se ca un teritoriu distinct, diferit. Ce dovada mai mare poate fi asupra latinitatii teritoriului basarabean decat neputinta politicii de rusificare care nu a putut afecta etnic populatia romaneasca decat in mica masura., prin infuzia masiva la orase de element etnic rusesc, care, inainte de revolutia bolsevica, daca datele erau sincere – reprezenta doar 8,05% iar elementul ucrainean 19,75%. nu degeaba unul din romanii de aur ai culturii romane, Lucian Blaga constata ca “vesnicia s-a nascut la sat”, elogiu adus rezistentei fiintei nationale prin intermediul satelor romanesti in fata navalitorilor hoardelor de cotropitori de diferite natii.      Teoria fortarii Unirii cu tara a Basarabiei de catre armata romana este descalificanta pentru sustinatorii ei deoarece Republica Moldova se proclamase stat independent inainte de intrarea fortelor romane pe acest teritoriu. De fapt organele legel constituite ale Republicii Moldova, inca de la 24 decembrie 1917, au solicitat armatei romane sa treaca Prutul, acele organe, la acea data fusesera recunoscute de toate forurile vechi si noi ale Imperiului Rusiei.     
    Poate trebuie sa le amintim contestatarilor actului unirii ca deputatii basarareni din Parlamentul Romaniei alesi in mod democratic in anii 1919,1920, 1922 n-au ridicat niciodata problema separarii Basarabiei, desi 60% dintre ei se aflau in opozitie si criticau guvernul. Istoria ne aminteste de un alt demers “moldovenist” creionat la Moscova in perioada interbelica. La 12 octombrie 1924, in stanga Nistrului (Transnistria), unde traiau in totalitate peste 1.000.000 moldoveni si unde Rusia sosise ca stapanitoare abia in 1792 (Ucrainea neapartinandu-i niciodata acel teritoriu), Stalin “va confectiona” un stat fantoma – Republica Autonoma Moldoveneasca, avand ca scop, nu apararea intyereselor numeroasei populatii romanesti, ci diversiunea , in diferitele ei forme, atat de necesara politicii bolsevice de expansiune teritoriala.      Cu privire la “ limba moldoveneasca” si la alfabetul folosit in carti “Plugarul Rosu”, publicatie sovietica din anul 1924 face urmatoarea precizare: “pentru ca dialectul moldovenesc (nu mai era limba moldoveneasca!) esta prea sarac in cuvinte, din care pricina se ingreuneaza mult munca culturala si de luminare a norodului moldovenesc, s-a hotarat ca in scoala, case si asezaminte de cultura moldoveneasca, sa se intrebuinteze limba romaneasca, care este mai bogata in cuvinte.”      in ziua de 9 noiembrie 1924 s-a tinut la Barzula prima sedinta a conducerii noii republici cand presedintele ei (Grigore Borisov – Mosneagul) a tinut un discurs in “ limba moldoveneasca”, aratand: “ Punand fundament renasrerii noastre, noi niciodata nu vom uita de fratii nostri care vgem sub jugul boierimii romane”. In nfinal s-a scandat lozinca: “Traiasca Republica Autonoma Moldoveneasca, leaganul Romaniei Sovietica!”. S-au facut apoi numeroase declaratii oficiale, publicate in presa, care dovedeau ca infiintarea acestei entitati statale nu era izvorata din dorinta si lupta romanilor transnistreni, ci era o plasmuire bolsevica ce viza integritatea Romaniei.      Vintila Bratianu, ministru roman de finante, viitor prim ministru, comenteaza evenimentul observand:      “Romania e fericita de a vedea guvewrnul sovietic recunoscand astazi in chip corect ca, la rasarit de Nistru, traieste o populatie mde 400.000 de romani, ceea ce permite marelui imperiu sa creeze chiar un stat nou, o adevarata republica mopldoveneasca, adica romaneasca, si aceasta dupa ce guvernul rus contestase acest caracter national romanesc Basarabiei, provincie situata totusi la vest de Nistru, adica intr-o regiune si mai omogena, deoarece face corp cu masa compacta a poporului roman. E aceasta confirmarea cea mai evidenta a intinderii rasei noastre in aceste regiuni.”      Punctul de vedere a lui Vintila Bratianu si-l insuseste si Corriere dela Sera observand: “ Din parte-ne, avem de adaugat un singur lucru: faptul ca Rusia gasesta necesara si posibila o republica moldoveneasca dincolo de Nistru, dovedeste cu atat mai mult moldovenismul Basarabiei si deci romanismul ei incontestabil.”      poate de aceea pare anacronic astazi romanilor de pretutindeni, reinvierea unor practici si teorii specifice unor imperii, ce nu-si mai gasesc locul in mersul democratic al societatilor europene sau a celor care tanjesc la acest statut, precum vecina Ucraina.      De fapt ce incearca Ucraina prin sprijinirea unor rataciti prin istorie precum Anatol Fetescu? Nici mai mult nici mai putin decat asimilarea inconstienta, ca buni cetateni ai Ucrainei, a romanilor moldoveni, actiune cu bataie lunga si care vizeaza sub diuferite modalitati si alte nationalitati din cele 18 aflate pe teritoriul acestui stat. Ucraina este constienta de statutul sau actual de mostenitoare a imperiului sovietic artrificial si incearca sa pastreze aparentele unui stat unitar. Doar rusii reprezinta 35% din populatia acestei tari, dar mai sunt romani, polonezi si alte etnii. Aceste adevaruri te fac sa te intrebi retoric daca actuala structura amalgamatica a statului ucrainean nu este artificiala si nu seamana cu Imperiul Habsbburgic, supranumit “sacul cu peticfe al Europei.” de altfel, Cristian Parvulescu observa ca , citam: “ Imperiul tarist a supravietuit aproape un secol in forma sovietica, pentru ca, in secolul XXI sa lase loc unei multitudini de state noi. Ucraina se gasaste intr-o asemanea situatie. Cu o istorie neclara, cu un stat multietnic…”      Ce nu trebuie sa uitam noi romanii? Faptul ca actualele orase Odessa si Tiraspol sunt cladite pe vatra unor sate romanesti, Moldoveanca si respectiv Sucleia, si ca infuzia de element slav ce avizat indeosebi structura administrativa si orasele romanesti nu afectat comunitatile congenere din Sudul sau Nordul Basarabiei care trebuiesc mai mult ca niciodata sprijinite pentru a nu-si uita identitatea si legatura de sange cu insula de latinitate – Romania.