Nazuinte adolescentine

        În una din expediţiile mele literare – nu că aş fi un literat pe cât aş vrea – am citit una dintre acele fraze ce-ţi înflăcărează imaginaţia,  îţi intră în suflet şi rămân cuibărite acolo dând naştere  la gânduri… gânduri… (iacă la ce-i bun cititul).

        Citez: ''Eu am dreptate , tu n-ai dreptate dar pentru dreptul tău de a nu avea dreptate sunt gata să mor.''

        Acum, doamnelor şi domnilor, mai tineri sau vârstnici cititori v-aş întreba: n-ar fi mai bine pe lumea asta dacă ar cunoaşte fiecare muritor aceste cuvinte?

        N-aş vrea să le dau o gravitate mai mare decât oricum au dar dreptul cuiva de a nu avea dreptate îl mai respectăm oare? Tare mă tem că nu s-ar sacrifica prea mulţi pentru alte drepturi decât ale lor; mai mult, nu cred că dreptul  la obiecţie este văzut ca un ''drept'' al fiecăruia. Bineînţeles că nu mă refer la cazurile în care individul îşi duce până la capăt ideea  dovedind-o pe a sa ori infirmând-o pe a celuilalt iar discuţia are loc civilizat ambele  părţi acceptând într-un final deznodământul.

         Aşa ceva este idilic, n-ar mai exista suprimare iar de mâine aş îndrăzni să sper că creştinul ţinându-se de mână cu fratele musulman ar depăna triste amintiri, membrii noii ''gărzi ariene'' ar face donaţii pentru orfanii de culoare iar studenţii ai căror  părinţi au dat şpagă  pentru camerele de cămin s-ar trezi dis-de-dimineaţă şi ar ceda paturile tocilarilor meritorii – până şi eu cred ce scriu.

          Doar o sforţare în intelectul comod al fiecărui fan al televiziunii prin cablu şi vom constata  că este plăcut să accepţi o părere sau un mod de viaţă diferit de al tău fără să te impui. Năzuiesc, astfel, că vor apărea schimbări în relaţiile interumane fie ele amoroase ori profesionale şi de ce nu şi pentru cei care au ca profesie amorul?