Marin Chelu :: 1950-2006

Scriitorul şi istoricul literar Marin Chelu s-a născut la 22 septembrie 1950 la Bucureşti, de unde a venit în Bihor împreună cu părinţii, care s-au aşezat la Oradea. A urmat aici Liceul de filologie – istorie „Mihai Eminescu”, apoi Facultatea de Filologie la Institutul Pedagogic din Oradea (1972), fiind repartizat ca profesor la mai multe şcoli din judeţul Bistriţa – Năsăud. Ca student a făcut parte din colectivul de redacţie al revistei studenţeşti „Gaudeamus igitur” de la Oradea şi din cenaclurile literare „Nicolae Labiş”  de la facultate, sau „Iosif Vulcan”,  de la Casa de cultură a sindicatelor din Oradea.

    Debutul absolut se produce în anul 1966 în revista şcolară „Ţara visurilor noastre”, de la liceul „Emanuil Gojdu” (pe atunci Şcoala medie nr.1) din Oradea, condusă de generosul profesor Anastase Ţârulescu. Publică poezii în acelaşi an în „Crişana”, apoi în “Familia”, cu sprijinul criticului literar Gheorghe Grigurcu. Din judeţul Bistriţa trimite poezii şi publică în caietul lunar al Casei de Cultură a Sindicatelor din Oradea, la rubrica de cenaclu.

    Cu vocaţie pentru creaţia poetică şi pentru interpretare critică sistematizatoare a faptului  de literatură, Marin Chelu publică în continuare recenzii, cronici şi eseuri în revista „Familia”, fiind sprijinit în special de către Stelian Vasilescu. Revine în Bihor, la Salonta, unde este metodist la Casa de Cultură a oraşului, apoi la Oradea, ca metodist la Casa de Cultură a Sindicatelor, de unde se pensionează medical.

    După 1989 are o activitate recuperatorie de ziarist, eseist, editor şi poet, pe care o desfăşoară liber şi cu o frenezie liniştită şi asiduă, care îl ridică înspre performanţa de scriitor, ziarist şi istoric literar. Fără a se fixa prea mult, căci nu-i stă în fire, lucrează şi colaborează la presa bihoreană, publicând la Gazeta de Vest, Noua Gazetă de Vest, Vest, Jurnalul de Dimineaţă şi în redacţia revistei “Al  cincilea anotimp”. De-a lungul timpului apare cu versuri, proză şi reportaje  în 5 volume colective de cenaclu literar, respectiv începe o carieră filologică şi editorială, cu scop recuperator, din grupul “Familia”, rezultând următoarele volume:

    :: ENESCU Radu, Despre arhitectură, Oradea, 2003, 107p. Reia, cu studiu introductiv, eseurile distinsului Radu Enescu publicate în revista „Familia”, despre arhitectură ca artă, explozia constructivă şi înţelegerea ei, stilul internaţional în arhitectură şi literaturizarea ideii de arhitectură, încheind cu patima de zidiri, care-l va duce pe Marin Chelu la titlul volumului de poezie proprie  din anul 2006. De altfel, în tot ce a făcut, cu solitudinea lui cuminte şi intelectuală, Marian Chelu s-a dovedit a avea construcţia ontologică a lui Radu Enescu, pe care l-a urmat îndeaproape, ca model.

    :: ENESCU Radu, Orizonturi speculative, Oradea, 2004. Eseuri; 167 p. Texte cu pronunţat caracter filosofic, recuperate de editor din revista „Familia” (1966 – 1993), de spirit ludic şi detaşare superioară, alese după criteriul: „Eseul e o modalitate literară de a bate câmpii, de a face teoria chibritului, despre un subiect dat, la modul agreabil şi inteligent”. (Radu Enescu, în eseul „Hic Rodos, hic salta!”).

    :: ENESCU Radu, Orizonturi literare, Volumul I: Eseuri de estetică, teorie, istorie şi sociologie literală, lingvistică . Oradea, 2005, 179 p. Amândouă volumele continuă valorificarea eseurilor lui Radu Enescu, culese cu acribie de către Marin Chelu din colecţia revistei “Familia”, într-un prelung gest de fidelitate şi responsabilitate faţă de modelul intelectual cu care Radu Enescu a ridicat şi a definit viaţa culturală a Oradei după anul 1965.

    :: ANDRIŢOIU  Alexandru, Aura Sonetului, Oradea, 2004, 162p. Antologie de recuperare, care selectează 75 de sonete , din partea cea mai rezistentă a operei poetice a lui Alexandru Andriţoiu, cel atât de adulat şi contestat totodată după 1989 . La acele pripasuri, filologul Marin Chelu dă un răspuns literar, care consolidează prin carte valoarea de preţ a lui Al. Andriţoiu, lăsând ca istoria mentalităţilor să o rezolve şi pe cea privind caracterul.

    :: VULCAN Iosif, Fanfaronii, Comedie în trei acte, Oradea, 2005, 105 p. cu il. Istoricul literar Marin Chelu recuperează astfel una dintre piesele de teatru ale lui Iosif Vulcan (1841 – 1907), care se păstrează în manuscris la Biblioteca Judeţeană “Astra” din Sibiu şi dă încă o carată în aureola de dramaturg popular al ctitorului şi redactorului primei serii a revistei “Familia” (1865 – 1906).

    :: SPOIALÃÆVasile, Iadeş: Jurnal de scriitor, Volumul I. Oradea, 2005, 206p.  Cartea reprezintă o nouă încercare de a remedia situaţia că grupul de redactori de la revista „Familia” nouă (1965 – 1989) au cam rămas fără cărţi tipărite într-o evidentă contrapunere de situaţie cu redactorul şef, care a avut parte de peste treizeci de volume în aceeaşi orânduire. Marin Chelu, de această dată, culege bunurile publicate de Vasile Spoială în revista „Familia”, între anii 1977 – 1989, având a descoperi în familie încă numeroase manuscrise , pentru care a proiectat volumul următor, care însă nu a mai încăput în timpul ce i l-a nărăzuit Bunul Dumnezeu pe această lume. Cu acest volum ni se relevă masiv un gânditor atrăgător, care porneşte de la spiritualizarea claviculei unei găini, pentru a postula şi a exersa învoiala ca credinţă, într-o lume totalitară, care nu admitea să fie tulburată nici măcar cu îndoieli, necum cu alte credinţe. Se poate găsi aici şi o explicaţie a lipsei de spaţiu editorial sub comunism pentru asemenea cărţi ale grupului de la „Familia”, pentru care Marin Chelu a înfăptuit o salutară muncă de arheologie filologică, spre a aduce la cunoştinţa publică măcar o parte din scrierile lor premoniţionale de schimbări.

    :: CHELU Marin, ZIDIRI: Din neliniştile juneţii: Versuri. Selecţie 1969 – 1977. Oradea, 2006, 52 p. Acest volum reprezintă tardivul debut editorial al lui Marin Chelu, care a trăit ca o poemă de calitate, într-o lume învineţită de vânătăile istoriei. Sunt 28 de poeme adolescentine, pline de uimirea percepţiei lumii, exprimată cu un puternic simţ al limbi române, uzând de o confuzie filozofică ocolitoare care însemna refuzul unei ideologi de simplificare şi aliniere. E volumul de începere de recuperări a unui vestmânt care a trecut, o carte de funingine poetică, în care autorul este şi coşul şi coşarul. E totodată o parte de poezie sapienţială a intelectului strecurat prin ecuaţie, o carte de reprezentare care ar fi trebuit sa fie urmată de altele, până la aducerea la zi, posibilă, întrucât Marin Chelu avea peste trei sute de poezii de publicat în continuare.

    Apariţia volumelor sale de poezie nu a fost posibilă, deoarece firul de lumină antumă i s-a frânt brusc, prin o suferinţă alertă, de numai două săptămâni, care l-a răpus pe patul de spital în ziua de miercuri, 24 mai 2006. S-a stins un mare caracter şi totodată un poet de calitate şi un istoric literar, care cu cărţile lui apărute în biblioteca revistei „Familia” ne va rămâne ca o lumină postumă, pentru sănătatea literaturii române, la care a adus o contribuţie lămuritoare asupra grupulu din jurul revistei „Familia”, seria a V-a. Să ne fie nestinse prietenia şi memoria lui Marin Chelu cu boema lui liniştită.

Conf. univ. dr. Constantin MÃÆLINAŞ