Daca NOI nu ne iubim pe noi înşine, dacă nu ne iubim poporul aşa cum este, dacă nu ne iubim conducătorii aleşi democratic, dacă dăm dovadă de lipsă de unitate, atunci cine să ne iubească? Străinii?
Domnilor! Ar fi cazul să se trateze mai elegant problema românescă! Destul de mulţi răuvoitori ne-au făcut reclamă proastă, au condus lobby-uri pentru defăimarea României şi au prezentat la televiziunile occidentale copii handicapaţi, mizerii, aurolaci şi incultură. Inclusiv „glumeţul octogenar” prinţ Phillip, soţul reginei Marii Britanii, nu îşi vede de treaba „înălţimii sale” şi vorbeşte în dodii pe seama orfanilor din România. După cum ne relateaza publicaţia „The Scottsman“, ghiduşul grecotei englezizat, s-a apucat să facă başcălie de români spunând că aceştia fac copii doar pentru a avea orfelinatele obiect de activitate! Mulţi dintre noi, în frunte cu politicienii, tac, sau se fac că nu înţeleg, devenind insensibili la insultele aduse propriului lor popor, fără să ia nici o atitudine, făcându-se astfel vinovaţi de un acceptism condamnabil.
Chiar şi regizorii noştri de film, faimoşii noştri regizori, au murdărit deseori imaginea României, prin imaginile sau limbajul prezentat în filme care au circulat prin străinatate. Aceştia, cuprinşi de un modernism decadent, sau influenţaţi poate de controversatul curent cine-verité, prezintă în peliculele lor, imagini stil „mondo-cane”, parcă încercând să demonstreze că românii sunt un popor needucat, nesofisticat şi lipsit de cultură. Îmi pun întrebarea, oare ale cui jocuri le fac aceştia atunci când ne aruncă praf în ochi şi încearcă să demonstreze că „paharul românului e veşnic murdar şi pe jumătate gol”?
Majoritatea filmelor occidentale, prezintă o societate proprie curată şi cât de cât civilizată! Când vine americanul de la serviciu, regizorul îl aşteaptă cu lumină, cu toate veiozele aprinse! Primul lucru care îl face, este să se ducă la frigider să îşi ia o bere rece, sau la băruleţul din dulapul bibiliotecii tixită de cărţi (sic!), unde are gheaţa întotdeauna pregătită şi unde îşi toarnă într-un pahar frumos de cristal un whiskey mare. De obicei în aceste filme personajele negative sunt alogeni.
Când vine acasă Şandor-baci de la coasă, regizorul maghiar are grija sa fie îmbrăcat cu o cămaşă curată şi să îşi şteargă nasul cu o batistă brodată şi mai curată… În poarta casei îl aşteaptă soţia Marişka, cu pâine caldă, iar înăuntru cu un gulaş aburind şi o palinkă oferită într-un păhărel curat ca lacrima… Aceasta insemnă domnilor, respectul şi efortul depus pentru a consolida imaginea unei ţări.
Unii concetăţeni de-ai noştri, printre care şi regizorii de film, îl prezintă pe nea Gheorghe, fără dinţi, cu degetul în nas, plin de noroi, iar când ajunge acasă de la munca câmpului îi mai dă şi vecinul Costică cu paru-n cap că i-a furat cineva „cireşili”, sau că i-a murit capra care n-a avut-o! Asta o fi oare imaginea Romaniei?
Am văzut zilele trecute un film moldovenesc! Un film făcut în aceea Moldovă, sau Basarabie cum îi zicem noi, care nu a putut să se unească cu România. Filmul era „Patul lui Procust", ecranizare după romanul cu acelasi nume de scriitorul român Camil Petrescu. După părerea mea, un film impecabil! Bine regizat, bine jucat! Secvenţe unde imaginea ţarii producătoare era la loc de cinste. Costume şi decoruri frumoase, plus actriţa româncă, Maia Morgenstern, într-un rol, ca de obicei, de zile mari! Ştiti care au fost comentariile criticilor de specialitate în revistă australiană „TV Week”? “Filmul moldovenesc "Bed of Procustes" este atât de plăcut, atât de bine jucat şi atât de bine regizat încât ar trebui să ia un premiu!” (zic eu, de alde Oscar sau Golden Globe!) Dece? Pentru faptul că impunea respect, creând o imagine pozitivă ţării care l-a produs! Moldova!!!
Există o carte care circulă prin Statele Unite, o carte care face valuri, o carte căruia i-se aduc osanale de criticii literari americani. Autorul este numit al doilea Cervantes!!! Ştiti despre cine e vorba? Despre românul Sorin Cerin! Ziaristul român, Sorin Cerin, a publicat anul trecut la editura Paco, romanul "Destin", lucrare care nu a găsit vreun ecou semnificativ în presa românească. Iată însă că publicat în traducere engleză la faimoasa editură americană I Universe, „Destiny” intră pe lista celor mai bine vândute cărţi din Statele Unite, alături de marile bestsellers-uri ale momentului. În România nu a vrut să publice cartea nici o editura de prestigiu! Au publicat-o în schimb americanii si au scos-o la suprafaţă! Este lăudată inclusiv de ziarul „The New York Times”! Ştiţi ce scrie „presa noastră" despre marele autor? Nimic de bine, până în prezent! Absolut nimic! Apelaţi la motorul de căutare „Google” şi vă veti convinge! Oh, pardon! S-au găsit totuşi câţiva ziarişti cârcotaşi care au spus că totul ar fi un fals! Fără argumente concrete însă!
Deseori putem auzi sloganul aberant, vehiculat de diferiţi politicieni obscuri, referitor la „intrarea României în Europa”. Această fapt este un non-sens, deoarece poziţia geografică a ţării noastre demonstrează că perimetrul nostru naţional este situat foarte aproape de centrul Europei. Interesele României sunt de „occidentalizare” şi nu de a pătrunde într-un teritoriu din care face (deja!) parte! Această cerinţă este justificată după cincizeci de ani de dominaţie comunistă când ţara a fost supusă unui izolaţionism creat intenţionat de meschinele manevre politice de după cel de al doilea război mondial, de împarţire forţată a lumii în „lagăre” sau sisteme politice, în sfere de influeţă şi de crearea „Cortinei de Fier”. Dorinţa de „occidentalizare” a României demonstrează o intenţie de contopire cu cultura Europei de Vest, de integrare în structurile economice, politice, militare ale acesteia şi de participare la consolidarea democraţiei şi drepturilor omului in Uniunea Europeană.
Unde vom ajunge dacă la fiecare mişcare a unor indivizi tendenţioşi vom ridica şi noi pripiţi degetul acuzator spre cei care… nu avem dreptul legal să îi executăm. Daca NOI nu ne iubim pe noi înşine, dacă nu ne iubim poporul aşa cum este, dacă nu ne iubim conducătorii aleşi democratic, dacă dăm dovadă de lipsă de unitate, atunci cine să ne iubească? Străinii?
Doamne fereşte, nu vreau să ţin nimănui lecţii de patriotism şi îmi cer scuze dacă cineva se simte lezat, dar ar trebui să fim mai înţelegători, mai buni, mai toleranţi unii cu alţii şi… poate mai prevăzători! Că doar români suntem!
George ROCA
Sydney, Australia
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.