Constructivismul politic

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Constructivismul politic este o viziune privitoare la structura şi conţinutul unei conceptii politice…

Voi încerca să arăt cum constructivismul politic poate să obţină o formă finală plecând de la teoria lui Rowls şi demontrând prin Kant că la baza acţiunilor noastre rezidă morala şi principiile practice ale raţiunii. Rolul obiecţiei lui Schopenhouer este de a arăta o formă nihilistă asupra relaţiei interumane.

Constructivismul politic este o viziune privitoare la structura şi conţinutul unei conceptii politice. Rowls afirmă că o dată ce se obţine un echilibru reflexiv, principiile dreptăţii politice pot fi prezentate drept ca rezultatul unei anumite proceduri de construcţie. Si astfel agenţii rationali selectează principiile publice de dreptate ce reglementează structura de bază a societăţii.

 

Teoria lui Rowls:

Semnificaţia deplină a unei concepţii politice constructiviste se găseşte în structura ei cu faptul că pluralismul rezonabil şi cu nevoia unei societăţi democratice de a garanta posibilitatea unui consens prin suprapunererea valorilor sala politice fundamentale. Faptul că ar exista un consens prin suprapunere de doctrine comprehensive este datorat faptului că ea dezvoltă principii de dreptate pornind de la două idei:

• Societatea ca sistem echitabil de cooperare.
• Cetăţenii ca liberi şi egali prin folosirea raţiunii lor practice commune.

Incercăm să definim o concepţie constructivistă a drptătii politice şi nu de o doctrină morală comprehensivă. Iar Rowls defineşte constructivismul politic prin patru corespodente şi contraste:

• Principiile şi judecăţile morale sunt corecte.
• Principiile morale sunt cunoscute prin raţiune teoretică.
• Ordinea vaorilor morale se găseşte în raţiunea lui Dumnezeu şi îndrumă voinţa divină.
• Concepţia nedezvoltării a persoanei.

Putem observa foarte limpede faptul că primul principiu este dat de ordinea valorilor morale accesibile percepţiei şi intenţiei. “ Principala cerinţă va fi, deci, să putem cunoaşte primele principii care exprimă valorile amintite, iar această cunoaştere să fie motoru acţiunilor noastre”^[1]. Deci intuiţionismul raţional concepe adevărul într-un mod traditional, considerând judecăţile morale drept adevărate dacă ele se referă la ordinea indepedentă şi deci, făcând o astfel de referinţă, dovedesc exactitatea, deci sunt false.

Cele patru caracteristici corespodente:

• Principiul dreptătii politice pot fi reprezentate ca rezultat al unei proceduri de construcţie.
• Procedura de construcţie se bazează pe ratiunea practică.
• Constructivismul politic foloseşte o concepţie destul de complexă a persoanei şi a societătii pentru a da formă şi structura construcţiei sale.
• Constructivismul politic specifică ideea de rezonabil şi o aplică la diverse subiecte.

Între acestea principii există o relaţie de corespodenţă ceea ce duce la realizarea unui contact puternic între “constructivismul politic şi intuitionismul raţional ca formă de realism”^_[2]. Conform acestor patru caracteristici se dezvoltă o conceptie politică conform căreia principiile publice de dreptate sunt fundamentate pe principiile şi concepţiile raţiunii practice.

O dată ce Rowls analizează dreptatea ca echitate ea adopta o formă nouă, în ciuda pluralismului rezonabil, cetăţenii nu pot fi de accord cu nici o autoritate morală. Drept fapt pentru care Rowls adoptă o viziune constructivistă pentru a specifica termenii echitabili de cooperare fixaţi de principiile de dreptate, “asupra cărora reprezentanţii cetăţenilor liberi şi egali, situaţi pe poziţii echitabile, au căzut de acord”^[3]. Drept urmarea concepţia politică a dreptătii se poate afla în centrul unui consens prin suprapunere. In ciuda acestui fapt cetătenii nu pot avea o viaţă politică commună în condiţiile în care ceilalţi sunt liberi şi egali. Ideea de viată politică comună nu invocă nici ideea de autonomie a lui Kant, nici ideea de individualitate a lui Mill, ca valori morale aparţinând unei doctrine comprehensive.

 

Obiecţii şi comparaţii din prisma lui Kant: 

Exista mai multe diferenţe între constructivismul moral kantian şi constructivismul politic al dreptăţii ca echitate. În primul rand doctrina lui Kant este o viziune morală comprehensivă în care idealul de autonomie are un rol de reglementare a întregii vieţi, ceea ce e incopatibil cu liberalismul politic al dreptătii ca echitate. La Kant ordinea valorilor morale şi politice trebuie să fie realizată prin principiile şi condiţiile raţiunii practice. “ Principiile practice sunt judecăţi care cuprind o determinare universală a voinţei, căreia îi sunt subordinate mai multe reguli practice”^[4].De aceea am putea zice că constructivismul kantian este mai profound şi ajunge până la constituirea ordinii de valori. Pe când liberalismul politic respinge condiţia lui Kant pentru că constructivismul moral nu poate sprijini constructivismul politic.

Kant are o viziune transcedentală despre persoana şi societate ceea ce duce la o nouă diferenţă şi anume, telurile distincte ale celor două viziuni. La Kant totul se rezumă la legea morală prin care el încearcă să resolve şî  atât cunoaşterea naturii cât şi cunoaşterea libertăţii, şi se încearcă o rezolvare a încopatibilităţii dintre ele.

Dreptatea ca echitate acceptă viziunea lui Kant asupra filosofiei în următoarele limite: ea se înţelege pe sine ca apărătoare  a prohibiţiei existente unei regim democratic constuţional drept.        

Concluziile la crea ajunge Kant e faptul că cetăţenii au două drepturi morale: capacitatea unui simţ al dreptăţii şi o concepţie a finalitătilor demne. Prin aceste drepturi cetăţenii pot înţelege principiul drepăţii ce specifică cooperarea socială. Capacitatea unui simţ al dreptăţii care caracterizează raţiunea cetăţenilor dintr-o societate bine organizată, e modelată de procedura luată ca întreg

 

Obiecţiile lui Schopenhouer:

Schopenhouer sunsţine că în situaţia în care privim datoria ajutorului reciproc în stituţii extreme,  Kant face apel la acei agenţi raţionali care ar dori permanent să impună drept lege universală.  Este clar că nevoile noastre ţin de: dragoste, simpatie, însă pentru Scopenhouer pentru a obtine aceste dorinţe nu ne putem dori o lume socială în care celilalţi să fie nepăsători la dorinţele noastre. De aceea putem spune, prin prisma lui Schoupenhouer, ca viziunea lui Kant este egoistă ceea ce el numeşte o formă mascată a heteronomiei. De aceea lumea este construită pe maxime teoretizate.

 

Părerea mea:

Este clar că în societate avem nevoie de o ordine morală a relaţiilor inter-umane iar forma teoriei politice propusă de Rowls este o soluţie însă trebuie să înţelegem că dreptatea este rezultatul principiilor practice, a moralităţii. Insă Schoupenhouer cred că a observat foarte bine egoismul care rezidă în nou şi cred că se aplică întrucât fiecare vrea să obţină ceea ce doreşte nepăsându-i de de repercusiunile încercărilor lui de a obţine lucrurl dorit. De aceea constructivismul politic este o formă ideală a politicii în care am dori să co-existăm.

 

Concluzie:

Putem să ajungem la o concluzie în care interpretarea constructivismului poltic reuşeşte să obţină o formă. Constructivismul politic rezultă din “uniunea raţiunii cu concepţiile adecvate despre societate şi despre persoană şi rolul public al principiilor dreptăţii”^[5].