Pa-Ra-Da

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

O reuşită a vieţii în ciuda problemelor ei

“Este tentant şi simplistic pentru occidentali să se gândească despre România şi români în stereotipuri. Adevărul însă este că România este mai mult decât un punct pe o hartă, este o civilizaţie. Este de datoria artiştilor români din faţa şi din spatele camerelor de filmat ca să prezinte această ţară lumii în adevărata ei amploare şi valoare.” Mario Grasso

 

 

În această toamnă, sălile cinematografice europene au proiectat filmul “Pa-Ra-Da”, o co-producţie franco-italo-română de mare succes.

 

Filmul, la a cărui realizare a participat şi prestigiosul regizor italian de origine română, Mario Grasso, narează istoria reala a copiilor abandonaţi din România, a aşa zişilor ‘aurolaci’ şi a clovnului francez Miloud Oukili, care insufleţit de spirit umanitar s-a dedicat cauzei lor.

 

Clovnul francez a sosit în România în 1992 şi s-a întâlnit cu boschetarii Bucureştiului de atunci. Impresionat de viaţa lor oribilă, care se împărţea între cerşit, drogat, pungăşii şi prostituţie (inclusiv cu străini veniţi  pentru acest scop în România),  Miloud s-a mutat temporar în România şi a început să-i cointereseze în crearea unui circ de stradă, pe aceşti ‘nesocotiţi’,  unde copiii să poată să-şi găsească şi un mediu de manifestare artistică, dar şi un mediu de terapie prin artă. Deşi la început clovnul este văzut cu suspiciunea unui ‘alt pervers din Vest’ de către copii, cât şi de către autorităţile poliţieneşti din România, eventual, el câştigă încrederea românilor şi reuşeşte să creeze cu copiii traumatizaţi un adevărat circ ambulant, cu care a dat ulterior spectacole de stradă într-un Bucureşti entuziasmat.

 

Pe lângă mediul artistic, educativ, terapeutic şi chiar profesionist pe care l-a creat Miloud acestor copii, el a reuşit în acelaşi timp să arate lumii întregi că  aceşti aurolaci, boschetari şi vagabonzi, lepădaţi de societate, sunt de fapt finţe umane ca noi toţi, cu nesiguranţe, talente, slăbiciuni, şi modele de caracter, de la care putem învăţa noi înşişi ca să fim mai buni, mai înţelegători şi mai recunoscători faţă de viaţă.

 

Prezentat la Festivalul din Venezia, în acest an, filmul a fost ovaţionat cu sala în picioare, după proiectare, mai mult de 12 minute, non-stop. Personajele filmui sunt copii români şi nu actori profesionişti; interpretarea lor autentică reproduce o realitate tristă a societăţii noastre, care trece peste nuanţe politice sau comerciale. Apreciată în special a fost interpretarea tânarului Robert Văleanu.

 

Clovnul Miloud este interpretat cu brio de faimosul actor francez Jalil Lespert, pe care îl putem auzi vorbind şi româneşte. Regia este semnata de regizorul Marco Pontecorvo în timp ce regizorul Mario Grasso (cu mamă româncă şi vorbind perfect româneşte), este la a treia realizare de colaborare profesională, după “Gangs of New York” a lui Scorsese şi “Callas Forever” a lui Zeffirelli (şi acest film a fost filmat parţial în România).

 

Mario Grasso, este bsolvent al Facultăţii de Cinematografie din Bucureşti (UNATC), cu Masterat la Columbia University din New York. Face parte din generaţia nouă a regizorilor români: multi-lingv, cu experienţă multi-culturală şi multi-stilistică cinematografică şi interesat în propagarea culturii româneşti în lume.

 

Iată ce ne-a transmis regizorul Grasso în pregătirea acestui articol:

 

“Este tentant şi simplistic pentru occidentali să se gândească despre România şi români în stereotipuri. Adevărul însă este că România este mai mult decât un punct pe o hartă, este o civilizaţie. Este de datoria artiştilor români din faţa şi din spatele camerelor de filmat ca să prezinte această ţară lumii în adevărata ei amploare şi valoare. Pa-ra-da, deşi aparent se conformează stereotipurilor negative despre România, arată de fapt că pe lângă ororile comunismului şi ale neo-comunismului în societatea românească, sufletul nobil şi inima bună a neamului valoros românesc, n-au încetat niciodată să existe, inclusiv la cei ce sunt consideraţi ‘pleava’ societăţii româneşti, copiii săi din subterane.”