vine vremea fotoliului
așezat în cămară
printre rafturile cu vise sfărâmicioase
cu puncte de vedere alb gălbui
atât de mici
că singur îți vei ascuți
ochiul din frunte
doar doar
vei reuși să mai atingi
nu poala mantiei
nici umbra ei
ci starea prin care
te-a scurs
ca pe un fruct cules din pomul vieții
Dumnezeu