Au cuvintele strânse de gât,
falsul lor muşcă din oameni,
gurile rele să se sature
de aroganţa afişată zilnic,
ca pe singura şansă
prin care ne salvează
de la dezastru.
Au suferit propria cădere,
îşi scot ochii unii la alţii în public
de parcă ar lăsa păcatele la mănăstire
închise în altar
şi se retrag pentru iertare.
Azi chiar dacă-şi spală mâinile murdare
şi vor să te însoţească,
rămâi contrariat de schimbare.
Oricum lupii liguşesc victima,
să se ofere singură.
Nu se mai păstreză nici un cuvânt
ori strângere de mână
care obligă.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.