nu doar să-ți aud vorbele
ci pentru a-mi încălzi odaia
culoarea atmosferei e liniștită
scăldată într-o frumusețe lăuntrică aproape palpabilă
am uitat din cuvinte
dar
nu am pierdut nimic din influența păcii
adâncurile ei au sfărmat coaja gândirii
nu voi putea scăpa
nici nu vreau
cu drumurile noastre suprapuse
ceasurile trec peste creștetul pădurii
într-un dans
în care balerina șoptește partitura
– ești frumoasă sub cerul plin de stele
puternică în tăcere
cu un gest încetinit
un semn de binecuvântare
trage atingerea peste frunte
ulciorul întunecat
în căutarea vindecătorului
a găsit semnul
peste gardul de nuiele
mă întind
după sâmburele de măr
este al meu
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.