/ Viteza / Viata care / La ştiri / Albastru-liliachiu
Viteza
Secolul vitezei a trecut.
Sentimente din hîrtie creponată
fac sluj în faţa sufletului-rege
(sau era împărat?…)
dar el se face ca nu înţelege
şi le trimite la depilat.
Mă joc de-a primăvara
mă joc apoi de-a ghilotina
(de nu s-ar stinge lumina!)
codul pin al inimii l-am pierdut.
Să ne grăbim altfel –
hai, de la început:
oul, găina…
Viata care
Viaţa care îmi scapă
ca săpunul în cada plină
ca lumina printre pleoapele ude
ca declaraţia curgătoare din gură…
Şi el, care spunea:
-Sîntem făcuţi mai mult din apă,
draga mea.
La ştiri
Un puşti a omorît o pisică.
A filmat crima şi a difuzat-o pe internet.
(l-aş fi omorît şi eu, cu mîna mea
dar aveam numai arme de poet!)
A fost condamnat la şapte ani.
Cînd a ieşit, la poarta puşcăriei îl aştepta stăpînul pisicii
care a scos puşca şi l-a împuşcat.
A fost condamnat la şapte ani închisoare.
Cînd a ieşit, la poartă îl aştepta tatăl puştiului
care a scos puşca şi l-a împuşcat.
A fost condamnat la şapte ani.
Cînd a ieşit, la poartă îl aştepta fiul-stapînului-pisicii
care a scos puşca şi l-a împuşcat.
A fost condamnat la şapte ani închisoare.
Cînd a ieşit…………
………………….
Un nebun (fără cazier!) a dat foc aseară la puşcărie
şi toţi puşcăriaşii au m…
O, dar asta e prea atroce
de povestit!
Albastru-liliachiu
Mă îmbrăcasei, fără să ştiu,
în albastru-liliachiu.
Şi aşa, pastelată, zglobie,
am aşternut pe hîrtie
o bine-meritată poezie
cu-alesături şi cu tichie
(de mărgăritar,
că nu mă născuse mama cu har…),
viole(n)t liliachie…
Citiţi-o ca pe-o viorea
ca pe-o violetă
ca pe o floare de nu-mă-uita
desuetă
în acest secol amar…
Vă pricopsesc c-un liliac în dar!
De-l veţi vedea arbust, ori animal –
vă priveşte!
Mă îmbrăcasei fără să ştiu
într-un peşte
şi mă-nvăţam să tac
româneşte.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.