Sunt un vagabond de noapte blondă.
Hoinăreala-mi roade jar pe gând.
Mai emit tăceri papale-n frondă,
şi-un papirus dezlegat nicicând.
Sunt un vagabond cu vechi petarde.
De un timp, nu mi se-aprind deloc,
nici călcâie, zise că vor arde
veşnic tot în ritmul ăstui joc,
nici idei; timona-mi stă rebelă ―
gri broboadă peste cap de pod ―
sunt un vagabond în trup de velă;
stau chircit la pupa şi înnod
zvonuri noi în buze revanşarde,
rol vânat în strat cu strat de fier.
Sunt un vagabond cu vechi petarde ―
râsul unui veşnic Robespierre…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.