Un ultim vagon al unui ultim tren sosi într-o ultimă oră a unei ultime seri, a unei ultime veri, într-o ultimă gară a unui ultim oraş al unei ultimi lumi care se stingea într-un ultim apus al ultimului său soare. Ultimul tren ducea, condus de ultimele culori ale ultimului curcubeu rotund şi călăuzit pentru ultima oară de ultima pasăre cântându-şi ultimul său cântec singur, în ultimul compartiment, pe ultimul loc, pe ultimul bărbat care îşi purta de bună ultimă voie ultimul şi singurul bagaj într-o ultimă valiză, conţinând ultimul pas al ultimului cuvânt al ultimei sale singurătăţi ascunse într-o ultimă respiraţie a ultimei lui lacrimi. Când ultima rază de soare se stinse, acest ultim bărbat coborî pentru ultima dată pe ultimul lui peron. Ultima pasăre adormi pentru ultima oară în singurul şi ultimul ei cânt. În aceeaşi ultimă clipă se aşternu ultima şi singura noapte, dintr-o cădere stinsă a unei ultimi lacrimi şi din ultimele sclipiri ale ultimelor şi rotundelor culori ale ultimului curcubeu.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.