Pentru că-mi calci pe şira spinării
Tălpile tale sunt tocite
Şi nu lasă urme.
Atunci când dansezi
Vertebrele se ondulează şi şuieră
Se aude în ele inima ta.
Electrizat, plăcutele înfiorări,
Îmi flutură prin oase îngeri desculţi
Cu sunete mătăsoase în liră.
Simt o urcare de întâmplări prin carne
Un asfinţit fără de întuneric
Lasă luna lipsită de lucrare.
Nu mai ştiu când e zi ori noapte
Nici măcar dacă sunt liber
Ceva mă reţine pe loc.
Privesc înlăuntrul meu,
Te văd pe tine cum păşeşti
Pe urmele adânci cu gleznele moi.
Nimeni nu-ţi umple sângele cu mine
De te înroşeşti ca un fruct pârguit,
Sub crengile soarelui la amiază.
Dacă nu cobori rămân pe pământ
Dar nu te opri, din teamă!
Dacă mă laşi deasupra să ning
Vei îngheţa sau te vei topi,
Nu mă lăsa acasă singur!
Cheamă-mă în peisajul tău dantelat,
Cu ierburi, flori şi păsări de zăpadă.
Îmi alunecă ochii şi buzele pe trup
Îmi cad mîinile peste ele
Mă strâng în căuşul palmei tale
Suntem un copac
Pe ramuri cu vâsc.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.