Fă-mă să cred că macii
nu mai sunt un prilej de ispită
atunci când pătrund
prin mîneca evazată a nopţii
şi mă ciupesc uşor de călcâie.
Să nu te mire
că toate ploile vin dinspre mine
şi iarba încolţeşte
la fel de firav
ca dinţii unui copil.
Toate acestea se întâmplă
pentru că un înger mă priveşte
de pe colţul mesei de scris,
în timp ce îşi suflă în degete,
aşteptând să bea din cana mea cu apă.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.