Statuia

De câte ori, mergând pe stradă te-ai oprit şi te-ai uitat în jurul tău?

Ai stat vreo clipă să priveşti magia din fiecare lucru?Ai privit măcar odată cerul încărcat de stele şi te-ai întrebat cum ar fi să îţi crească aripi şi să zbori până la ele?

Se pare că în aceasta lume, lumea de azi, tehnologia a preluat cârma vieţii, omul a devenit superficial, trăieşte doar pentru false valori.

Omul nu se mai înalţă prin valori spirituale, cine să se mai ocupe de plăcerile sufletului… chiar dacă efectele unei fericiri interioare sunt mai de durată decât cele ale trupului,omul preferă ceea ce îl face pe moment fericit şi numai pe el… dovadă de egoism pentru că după cum spunea Kant, omul este egoist şi toată superficialitatea sa porneşte de la acest lucru.

Trăim cu impresia că fericirea, „ca scop în sine” poate fi obţinută prin mijloace artificiale precum: banul, puterea, insă dacă ne-am naşte înţelepţi ne-am da seama că astfel nu vom ajunge decât la pierzanie şi că de fapt trăim in continuu o minciună, iar când chipul se va arăta în oglindă brăzdat de problemele vieţii vom vrea să obţinem fericirea originală… fericirea ivită din interiorul fiinţei umane.

Oare nu e prea târziu atunci? De ce nu am încerca să luptăm împotriva egoismului uman şi să clădim o lume mai bună, să creăm din nou omul pasionat, solidar şi să încercăm să evităm trista singurătate a bătrâneţii.