Timpul se scurge prea încet
Şi plouă iar…
Timpul se scurge prea încet
Şi plouă iar. În noaptea grea –
Pe trupu-mi gol – mâna ta udă, –
În ochii mei – privirea ta…
Al tău sărut, buzele-ţi dulci
Şi mângâierea ta fierbinte,
Şoaptele tale mă-nfioară;
Nici frunza vântul nu-l mai simte
Şi suntem singuri pe pământ:
Noaptea nebună de iubire
Ne e de-ajuns pentru o viaţă
Şi pentr-un vis de fericire
Şi tu mă mai priveşti o dată,
Vântul loveşte frunza rar
Şi patima iubirii noastre
Se naşte-acum… şi plouă iar…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.