Cu fiece foaie desprinsă din calendar,
Viaţa-mi pare azi un dar,
Omului de Dumnezeu dat,
Nouă tot încredinţat.
De neînţeles e cum
Timpul se preface-n dulcele lichid
Ce iute curge-n vid.
Neînţeles e-acum.
Ia o nouă formă,
Pe nesimţite se transformă,
Fără a spune,
Prezenţa-şi impune.
În gând apoi mi-apare,
Evident, un semn de întrebare:
De ce viaţa-i aşa de trecătoare?
Temporară e ca o floare.
Eu niciodată n-o să-nţeleg
Gustul şi culoarea ei.
E prea repede, ehei!
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.