rătacit in ceaţa viselor
ai uitat drumul catre casă
inmoi pensula indiferenţei
în fărâme de timp
apoi îmi pictezi absent obrazul
cuvintele s-au decorporat
nu mai au conţinut
au doar forme stâlcite
de picioarele grăbite ale scuzelor
aşept înfrigurată
naşterea unui punct
din care să-mi pot continua
traiectoria drumului
până atunci
sărut delirând
semnul de întrebare
ce mă străpunge negru
în inima
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.