Picasso – Rest
Rechinul pândeşte
mereu purtat de aceleaşi carăci
mă spânzur de catarge
apoi mă despânzur
de crăci
cu viaţa prin ziuă trecând
cu moartea prin noapte şezând
mă spânzur mereu de ziua
care se naşte-n dureri
şi mereu mă despânzur
de ziua de ieri
dedesubt, unde ochiul nu plânge,
rechinul într-o zvâcnire se strânge
aşteptând să mă spânzur
de-o picătură de sânge
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.