(zdrobit(oar)e)
într-o zi un bocanc m-a strivit
iar lacrimile mi s-au spart
în definiţii de culoare
printre gene
după ce m-a cules
inutil obiect aruncat aiurea
nici măcar într-un coş ori la groapa comună
m-a privit în ochi îmi creşteau crengi
florile păreau irişi mimetici
lumea era ulcica lui grigorescu
brusc m-a trimis spre orizont
tăind în zig-zaguri pistele de zbor
norii m-au împins cu mâinile
era cât pe ce să mă înfig în ochiul extatic
dar am căzut cu umilinţă la picioare
irizaţiile au crestat pământul
(23 august 2010)
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.