Vulturii sunt umbre care zboară
ce privesc în jos amăgitor,
nu le-ajunge-un cer şi-o vară
mai doresc o toamnă şi un nor
Foşnetul de frunze în cădere
ca şi vântul de sub zborul lor,
sunt aievea şi-s durere
pentru inima cuprinsă de mult dor
Aş lăsa o mână să se-ntindă
şi cu degetele toate răsfirate
vântul de sub zborul lor să-l prindă
şi furtuna, adiere jumătate
Şi-un cuprins de stânci înalte
ţara lor tărâm neîntinat
vulturii în zbor de libertate
şi în plisc, tot cerul ferecat.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.