GROTESCĂ
sunt veri pe soare – şi veri pe
lună – şi primăverişoare – şi
primăverişori – toţi şi toate – cu
urdori – şi-i atât de uscat şi
pustiu – crâcen luminat de
beznă – totul
încât strig după o
mamă – şi vin doar diavoli
spaghetti: aproape doar
miresme de diavoli: lichizi solizi şi
foarte solizi – mă
gazează – într-o frază – javră
euthanasiată – Edilul
Milos – mit
odios
o voce lină – de
benzină – îmi acoperă ochii cu
flăcări: sunt o sperietoare – într-un
lan cu canguri
e bine să sari – dintr-o lume într-o
carte – şi-apoi
mai departe – şi-apoi
pe picioare de
sloi
dintre coaste-mi cresc
trompe – şi-i atât de
bine să scuipi drept între
ochi – zei
fântâna arteziană din cerul
gurii – cântă o
arleziană: dintre peri – mi-a
crescut un măr – cu care
păcătuiesc – fără oprire – nici
deosebire
e bine când universul îşi
umflă ambii obraji – numai pentru
a-mi furniza (cu grijă şi urgent – ca
pentru cel mai preţios bănos
pacient – şi
excelent direcţionat) – pfluuu! – drept pe
vârful nasului – o preagraţioasă şi
evanescentă flegmă:
zebră – apoftegmă
cu febră: doar o
oaie tenebră
***
RUGĂCIUNI
chiar dacă – prin copaci – glasurile păsărilor
nevăzute nu mai
contenesc – şi picură aghiazmă din
dimineaţa privirii – e bine să îngenunchezi sub
zăbranic – şi să te rogi Lui:
„Doamne – opreşte-mă din orice cale – care
nu duce la Tine!”
oricât de-mbietoare s-ar mlădia
aurorele – către inima ta – e bine să
te prosternezi pe lespedea-ngheţată a oboselii
strigând: „Doamne – nu merit
şi – te rog – depărtează aceste ispite!”
oricâte epopei ar desena soarele – pe retină şi
pe muchiile mobilei camerei tale – tu strigă cu vuiet: „Doamne
slobozeşte – izbăveşte pe
păcătosul din mine!”
nu-s lumi – lumile ce le vezi – ci doar
vocalize ale Dumnezeului tău – înaintea
de neimaginatului concert plenar – dinaintea
zguduitorului public stelar – care se ţine aici – în
încă neplănuita
catedrală a
Nerostitului Cântec
fără cusur: e linişte
bubuitoare – de-nceput – pe
nicio încă ramură şi-n nicio
încă frunză a Copacului Dirijor Divin
crescând direct din Muta
Partitură Cosmică
***
BÂLBÂIELI DIVINE
Dumnezeu e trist – trist şi dând
impresia – din pricina norilor – a vizibilităţii
limitate – că ar fi şi meschin: un Dumnezeu supărat
îşi ia pseudonimul „Satana” – dar
n-au rost investigaţii
onomastice – în casa celui care
şi-a luat vacanţă în
muntele Sinai – pentru a-şi
completa studiile şi cercetările – cu
practica de a
porunci tunător – indiferent
ce şi cât şi cum
Dumnezeu a avut profesori – tot atâţia câţi
oameni a creat: fiecare om
este întruchiparea nemulţumirii
divine – de a afla – atât de
strâmb şi
puţin
atunci când stelele se vor
stinge – rând pe rând sau toate
deodată – va însemna fie că
Dumnezeu a aflat tot ce dorea să fie – fie că
a adormit – de o trudă
dovedit inutilă – exagerat
îndelungă
dascăli – respectaţi-vă
preaharnicul – graalpaharnicul
vostru ucenic: însoţiţi-l cu
fidelitate – în binemeritatu-i somn – născător de
proaspete întrebări – şi de
mereu expiraţi – vetuşti
clonaţi – de probă
zei
numai învăţătura e
viaţă – nu şi
învăţaţii – nici
învăţăceii – umbre migratoare
mugind ofensive-n Tartar
***
ARD ARTIFICII…
ard artificii îngerii spre mine
pe frânghiile cerului s-avântă!
roiesc prin piept albastrele jivine:
deşi catâr – inima frântă cântă!
nu pot fi supărat pe Tine, Doamne
cât Tu eşti ritmul vieţii mele:
indiscutabil – mă vei duce-n toamne
dar primăvara m-a spălat de rele…
şi vin spre Tine-n dănţuiri ciudate
tot risipind petalele pe trepte:
cei din oglinzi – râzând pe săturate
mă încunună-n zodii preadeştepte!
…de-atâta blând roire de lumină
s-a şters din frunte-mi scrisul cel de vină!
***
JURNAL (SENILIZAT) DE FRONT
au trecut luptele – a trecut şi
viaţa: e prea cald sau
prea frig – dar
atât
cine mai ţine minte războaie?
nici măcar zăvoaie şi ape
nici măcar – înverşunată-ntru viaţă – bătaia
peştilor – ori
limpezite pajişti în munţi
nu e pace: e prea multă
depărtare
au sosit sorii la masă:
se simte miros de zei
***
VRĂJMĂŞIE MOCNIND…
nu mai sunt tânăr de mult: Dumnezeu
mă şantajează cu
suferinţele – ca să-L
privesc în ochi
vrăjmăşie mocnind – o continuă stare de
vrăjmăşie – ne-a adus
atât de aproape: Îi văd
sângele pulsând – pe la-ncheieturile
Luminii
m-a muşcat de gât – cumplit – un
înger: mi-e lehamite să
mă-ntind după el – să
mă-ncaier cu aripi
oricum – plutesc în derivă
spre maiestuoasa
sălbăticie a razelor
i-aproape – necrezut – exasperant de
aproape – locul de jertfă
unde ne vom
degusta – reciproc
fiinţele – eu pe-a
Lui – El pe-a mea – descoperindu-ne şi
fulgerător mânioşi – invidiindu-ne
unul pe altul – unul altuia lingându-ne
buzele – minunându-ne unul de gustul picant – de
mireasma celuilalt – precum de toate cele
ciudate întâlniri – într-un atât de
lung – obositor drum: mereu incredibilă
aventură scăpărătoare – atât de
pe oricare limbă din lume – iute
achilleană
minune
***
HRISTOS NU VA VENI LA MAHALA…
Hristos nu va veni la mahala
să-i ţină polonicul cu noroi
Satanei – preparând prânz cu moroi –
pe gheare socotind cât va renta!
în bâlciul ăsta de boieli şi vome
vă pregătiţi echipamentul pentru iad:
luminile din ochi se sting ori scad –
doar excrementele mai dau arome…
Hristos nu va veni la mahala:
îngândurat – stă-n Jilţul Judecăţii
şi-aşteaptă-umilii cerşetori dreptăţii
spre cer – puţinii ce-au scăpat de la hazna;
voi ce-aţi făcut din lume – zalhana
să ştiţi: Hristos nu va veni la mahala!
***
E-ATÂTA AROMIRE DE ALBINE…
e-atâta aromire de albine
din aur vechi sculptate-s flori de tei –
zefirii peste răni – să le aline
trec visele trimise de la zei…
e lacrimă de soare în potire
şi-atât de încărcat ospăţul vieţii:
Hristos venit la Cana Galileii
peste nuntaşi revarsă blânda-i fire
copacii zurbagii şi-au pierdut umbra:
ei doar mlădie dansul amintirii –
ei sunt icoane-n bolta fericirii
cu frunzele vrăjesc: uitată-i Sumbra…
…la nunta verii capătă loc drepţii
după ce luminează înţelepţii
***
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.