O sămânţă-n fiece cuvânt/ Seară de gală/ Rondelul unui statut neclar/ Rondel sărman/ Două ore/ Plouă noaptea cu pitici/ Rondelul celor patru raţe
O sămânţă-n fiece cuvânt
Nota bene, ultima strigare
Lumina-n falduri cade neglijent
Feştile ard abulic ambient
Un orb strângea la pieptul lui o floare
Hiene brusc apar pe coama sură
Izvoarele fac iute cale-ntoarsă
Pădurile dau iama-n viaţa arsă
Şi dispar apoi într-o trăsură
Mă voi ascunde unde-ai să mă cauţi
Am să te văd fără să fiu văzut
Iubirea ca un straniu împrumut
Va coborî din ochii tăi precauţi
O sămânţă-n fiece cuvânt
Perpetuă menirea-n alăute
Renaşte în celestele volute,
Căutându-şi arealul sfânt.
Seară de gală
moto: În paharul cu tequila
Noaptea se vedea Brăila
——————————
Iubito rochia, eu o să-mi pun fracul
Şi la recepţia de gală
Ne facem o intrare triumfală
Luminile ne vor ascunde tracul
Se va deschide balul cu prinţese
Alunecând parchetul ca oglinda
Perechile regale Ingmar, Hilda
Şi intrigile care se vor ţese!
Din candelabre pale şi lambriuri
Peste noi o ploaie de confete
După cortină vor pândi subrete
Şi-or râde strâmb din rochile cu pliuri
Alteţa Sa va ţine un discurs
Afară cerşetori pe lângă uşi
La noapte doamna-aceea cu mănuşi
Speriată va visa un urs!
Rondelul unui statut neclar
Statutul meu nu e prea clar
Şi situaţia atestă
Că toată lumea mă detestă
Fără vreun motiv elementar
Mai mult calic decât avar
Sătul să jindui o siestă,
Că toată lumea mă detestă
Fără vreun motiv elementar
În jurul meu prietenii dispar
Deşi păstrez dorinţa manifestă
Să mă iubească cei ce mă contestă,
Ceea ce se-ntâmplă foarte rar,
Că toată lumea mă detestă…
Rondel sărman
Bate vântul cancelarii
Noaptea plouă prin tavan
Că din fondul de avarii
N-a rămas un gologan
Ce să mai zic de salarii
Care stau sub paravan?
Bate vântul cancelarii
Noaptea plouă prin tavan
Proful cât e de sărman
În zadar invocă larii
Că lipsesc şi titularii
De vreo şase luni, un an
Bate vântul cancelarii…
Două ore
Pân-la patru, două
Noaptea e adâncă
Oasele, de rouă
Se frăgezesc încă
Pură ca o boare
Te visez iubito
Ca pe-o carte care
Încă n-am citit-o
Muza mea, fragila
De care mă tem
Lacrimă pupila
Jocul în tandem
Două ore-n care
Ca un ageamiu,
Plânge Ursa mare
Sufletu-mi pustiu
Vino şi te-ntoarce
Locul tău e gol
Un blestem de parce
Îmi tot dă ocol
Zbate-mi-se trupul
Ca-ntr-o cuşcă zborul
Cum visează lupul
Sânge, vânătorul
Plouă noaptea cu pitici
Unii dintre ei se-ntorc
După cum îi cheamă vatra
Soarele-ncălzeşte piatra
La intrare în New York
Braţe de statuie reci
Sugerând diurn căldura
De pe care cade zgura,
Cum cad boabele din teci
Libertate – ce parolă
Care nu mai are miez
Fiecare fa diez
Un pre-text de farandolă
Câte goarne fac reclamă
Litere de-o şchioapă, sârgul
Aţi umplut pe gratis târgul
Cu vederi de panoramă!
Plouă noaptea cu pitici
Stau în cap şi se scălâmbă:
Peste orice lume strâmbă
Se abate câte-un bici!
Rondelul celor patru raţe
Zburau o dată patru raţe
Fantastice, într-un decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Ce se-nălţau în calea lor
Şi cum pluteau aşa uşor
Parc-ar fi vrut să le înhaţe
Zburau o dată patru raţe
Fantastice, într-un decor
Şi când mă prinde visător
O nostalgie de becaţe
Revăd acelaşi vechi decor
Cu patru plopi ca nişte braţe
Spre care zboară patru raţe…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.