strofe, cuvinte, imagini…
privesc prin ochii peştelui
lumea răsfirată în oglinda transparenţei
cioburile timpului se amestecă printre scoici
meduzele au plecat de mult
plutind spre alt ţărm
îndepărtat
*
frunzele se împrăştie roind în vânt
pe copaci egrete albe îşi zidesc destinul fără metafore
verdele s-a topit sub razele de ceaţă
stropii finţei se preling pe roua dimineţii
cocoşii cântă
slujitori ai clepsidrei cu ambrozii
*
buzele tânjesc
după cubul perfect… de zahăr
iubirea nu se poate oglindi decât în cercurile sufletului
cafeaua vorbeşte într-o limbă moartă
animalele plâng înroşind zăpada
nu mai are cine
să sape gropi
*
firele s-au întins peste goliciune
statuia trupului se tânguieşte lângă piedestal
cometele au acoperit cerul
eclipsa universului o dată la fiecare timp
sacralitatea unei grădini zburătoare
la câţiva centimetrii
deasupra oraşului plin de praf
pământul doarme
cufundată în negură, luna
se oglindeşte în el…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.