EU ŞI NEAMUL MEU
…de fapt – eu nu sunt niciodată doar
eu – ci sunt toate
neamurile mele – din veac şi
până azi: aşa că
atunci când mă iţesc eu
Neamul – pe la cusăturile
istoriei – trebuie
toate satanele să cadă
trăsnite – în
pulbere – şi sub
pulbere să se ascundă – să se
fofileze cât mai
pe tăcute – să nu care cumva focul
năpraznic al pumnului
meu – să se ia după
ele – pe sub pământ – şi
să le sece – dintr-o singură
sugrumătură – până şi izvorul lor
puturos
***
BOLŞEVISM COSMIC
cu râset – regeasca floare din gard viu
năvăleşte spre-nălţimi…E cartier
şi îndat’ un foarfec de oţel zglobiu
o retează fără milă – auster…
constelaţii albe-ucise zac pe-asfalt:
gardu-nchis în rece – verde uniformă
le priveşte cu dispreţul său înalt…
bolşevismu-impune-n cosmos a sa normă!
nu mai scrieţi despre flori şi stele:
odă foarfecelui neîndurător
prosternaţi – căci vânturile rele
au închis în ceruri sipetul cu dor:
au rămas doar rânjet de zăbrele
şi oţelul rece – ţăcănind omor…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.