încă o vară pe drumul cu pietriş alb – soare şi vise
Drumul şerpuieşte printre munţi. Atâtea locuri unde luna se reflectă în lacurile reci. Mi-am părăsit casa fără regrete. Ştiu că mă voi întoarce aici mai bogat, cu amintirile calde ce îmi vor ţine de urât în nopţile grele ale iernii. Până atunci însă vreau să mă bucur de căldura binefăcătoare a soarelui, să simt adierea frunzelor şi zumzetul micilor insecte…
încă o vară
pe drumul cu pietriş alb –
soare şi vise
În căutarea lui nesfârşită, drumul nu are început sau sfârşit. El face legături, aduce oamenii mai aproape, aleargă neîncetat de la un munte la altul, legând răsăritul de asfinţit. Chiar dacă pietrele sale îmi înţeapă adesea picioarele, simt cum drumul mă poartă mai departe cu plăcere…
prin copacii verzi
sunetul fin al mierlei –
vestind soarele
Am ajuns. După multă trudă, după multe popasuri, după multe izvoare gustate cu ajutorul mâinilor goale, iată, sunt în faţa copacului. Aici, Basho a încrustat ultimul său poem, înainte de a-şi aşeza trupul istovit pe patul de flori. Drumul însă merge mai departe… Întotdeauna…
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.