am ascultat de mii de ori
respiraţia ta
până când aerul a ieşit pe geam
noaptea e o cascadă de gânduri
în tăcerea adormită în corp
clipele ceasurilor de piatră
taie prin zile anotimpul
în constelaţia dragonului
pe partea opusă de cer
calătorii fac drumuri neregulate
un ochi mă deschide şi vede
celulele din mine
legate cu lanţuri ruginite
îmi intră în iarnă
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.