pe malul Gangelui atunci am plâns
până târziu – m-am cufundat în apa cu mirosuri
de fecale – şi mii de lacrimi în căuşul palmelor
am strâns – care frigeau ca jarul însufleţit de foale
şi care erau grele ca argintul viu
m-am ras pe cap chilug asemeni cu ceilalţi
hinduşi – şi m-am spălat cu zoaiele din
Gange – sperând să pot jertfi o clipă la masa
lui Brâncuşi – acolo unde Shiva stă ca
lotusul pe două picioroange
mi-am pus un sari alb aşa cum poartă
mirii – şi trepte-am început să urc
cu tălpile desculţe – e grea şi aspră calea
mântuirii – dar n-am văzut oricât mi-am chinuit
privirea – un singur om dorindu-şi să renunţe
m-am prosternat apoi în brânci la idolii
de piatră – şi m-am lăsat străpuns de predici
ca de-o cange – iar azi când răscolesc cărbunii
care ard în vatră – mă redescopăr ca-nainte
de-a mă scălda în Gange
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.