„MODERNIZAREA” PAŞTELUI…
nu-L mai plânge – astăzi – nimeni pe Hristos
nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi
Crucea-I grea n-o îndurăm – direct – pe os
nici hidosu-i strigăt – horcăind în toi!
…nevinovată carne să înghită
în vina lui mereu deschisă-a poftă
oricine-i pregătit – smerit – să mintă
să cumpere privata lui Golgotă…
a pregătit ciocane şi piroane
spectacol: ţâşnirile de sânge
turbat – vampiric – delicii noi – saloane
cu-orgii şi vome: nu mai ai când plânge…
…doar în pridvor ceresc Maica suspină:
„Fiule, seacă-izvorul lor de vină!”
***
ADEVĂRAT ŞI MERITAT
e fariseică lumină-n casă
Paştele-i nou viclean prilej de vomă:
nu mai e sfântă nicio masă –
se-apropie porunca de Sodomă!
Hristosul e uitat – de toţi – pe Cruce:
cioplim – din fapte – răstigniri moderne…
se zguduie pământul şi se duce:
nebunii hohotesc – deschid caverne…
nebuni se suie toţi – cu chiuială
pe leşul crimei lor – pe bietul miel
şi vor – toţi – mântuiri de mântuială:
gândul tarabei-i Paştele – nu El!
…nu vă împingeţi – nu tot cereţi grad:
vă veţi ghionti – la hurtă – toţi – în iad!
***
PĂRTĂŞIRE
Hristoase, Tu, lumină nepătrunsă
Tu, rege peste-ntunericul de-amurg –
pune-Ţi – pe pieptul meu – mâna-Ţi străpunsă
redă-mă Ţie – din toate câte curg!
Hristoase,-ncoronat de spini – lucind scuipaţi –
şi sânge şi batjocură pogoară
să împărţim şi frângeri şi puteri – ca fraţi
acum – când lumea s-a aprins de seară…
stinge-mi – Hristoase – peste ochi – mii stele
prăvale – peste mine – de cer lespezi
clopote bat ceas alb şi ceasuri rele
dar Tu de mine – frate – nu Te lepezi!
…în miez de noapte – îngeri Te vor cere:
voi fi părtaşul Tău, la Înviere!
***
PAŞTELE ORBILOR
strigă orbii strop mărunt
de cerşiri şi jale –
lumea-i luată de la fund
iar pe Noua Cale!
strigă orbii-n uliţi largi
că tot dau de garduri:
capul poţi să ţi-l tot spargi
când crezi doar în narduri!
strigaţi – orbilor – că vine
Hristul cel de Foc!
ard pe cer numai albine
fir de busuioc…
strigaţi – orbilor – lumina
vi s-a spart în cloacă!
daţi-i Lui Hrist toată vina
luminări să facă!
pune-Ţi – Hriste – mâna Ta
pe pleoapa-ngropată:
căci la Înviere-i da
privire curată!
***
METANOIA
cu ghiold vârtos iudei te-mping spre pisc
şi n-au ştiut că Împărat Te-aşez!
prin suliţi te-au stins: noi raze – de nou risc
ei au aprins – astfel – şi un nou crez…
prin Calea Crucii – aprigă povară
ei ţi-aşterneau – în purpuri – Săvârşirea!
din zgreapţăn de scuipaţi şi de ocară
fără s-o vadă – -aprindeau Mântuirea!
…azi nu suntem sălbatici mai puţin
şi-s proşti mai mulţi şi tot mai fioroşi:
dară lucrarea-I – prin sângerări şi spin
se face tocmai unde-s nori mai groşi!
…va fi o noapte preatainică – şi-o stea
sub care crunţi duşmani – fraţi s-or îmbrăţişa!
***
LA OSPĂŢUL MÂNTUIRII
îngeri şi-a trezit pe ramuri
cereşti lamuri
Sfântul Zarzăr!
pâlpâie lumini de raiuri
zeieşti graiuri
în Grădină!
păsări mii se aşezară
se-nchinară
pe-al Lui Umăr!
din toţi porii-asudă Lumea
Vin de Floare
Sărbătoare!
vin serafii toţi în iureş
vestesc gureş
Mântuire!
El zâmbeşte peste creste
şi din rane
face strane!
la Ospăţul Lui s-aşază
ca pe-o rază
Omenire!
***
NOAPTEA SĂRBĂTORII
din şopotiri se-aprind – în nopţi – copacii
şi florile fecioare ard sub văluri:
cât de bogaţi mai pot fi toţi săracii
când doar ei văd averile din ceruri?!
tot m-a trezit migala de maeştri
care-au visat văpaie de petale:
măiastra boare-a mirilor tereştri
sunt răsuflări de îngeri – cer la poale!
da – m-a trezit Hristos în Sărbătoare:
a înviat – din răni – în cununie!
tot ce-i rănit – făcutu-s-a-n El floare
iar în treziţii oameni – nebunie!
…de câtă nebunie eşti chemat
Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat?!
***
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.