Incantaţii
„Eu am făcut pământul şi l-am creat pe om pe el. Eu am întins cu mâinile mele cerurile şi am dat poruncă întregii lor armate“ (Isaia 45:12)
Unde-i dumnezeul dumitale
scrijelit pe icoane – cu barbă
nerasă şi-ncâlcită – bade Ioane?
Unde vă e Christosul – glotaşi
fără minte – genunchiaţi prin
schituri şi-mbulziţi ca vitele-n staul
pentr-o sarmală şi-o lingură
de linte?
În Cartea Cărţilor – o carte
ca oricare – cu multe-nvăţături –
se zice – printre alte lucruri însemnate –
să nu furi! – Să n-ai alţi dumnezei alăturea,
la piept – nici chip cioplit să-ţi faci
spre rugăciune – luând măritul nume
în deşert! – Şi să-L cinsteşti din suflet –
mai ales la rău – precum cinsteşti
întru Christos – „ cel înălţat in gratia
la Ceruri” – pe mama şi pe tatăl tău!
Apoi – să nu ucizi – oricât de greu
ţi-ar fi – şi nici să preacurveşti, să minţi
ori să pofteşti mai mult decât s-ar cuveni!!!
Iar voi – drept credincioşii – descălecaţi
din daci – vă spovediţi la popă de păcate,
vă faceţi dumnezei din diavoli
şi furaţi în draci ! – Vă vindeţi sufletele la
tarabă – cine dă mai mult! – şi vă rugaţi
la idoli, ca grecii altădată, trecând din cult
în cult! – Ucideţi, preacurviţi, minţiţi şi puneţi
Christului cununi de spini! – Halal popor…
Halal creştini…