murise, vai, chiar sub ochii noştri
fusese la capătul şirului
nesfârşit
iar noi neînvăţaţi cu infinitul
uitasem să ne oprim respiraţiile
cât să-şi tragă sufletul
după dânsul
doar un mort între noi
mai lipsea astă-seară
iubitule
ca să înţelegem că somnul
e dat numai zeilor
O, Gott, das Leben…
auzi, iubito,
cum colcăiesc viermii
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.