să mă descurc cu atât de multe sentimente potrivnice,
vorbele ies împiedicate
am lăsat de bunavoie tăcerea așezată lângă Muntele Sfântului Semn
să-și înfingă colții în ființa mea,
adâncimile ochilor tăi clatină puternic binefacerile
atmosferei de pace și seninătate
care domneau pe prispa casei
uit pași între perioade de exaltare și deprimări adânci:
în același punct, imposibil de trecut,
Limbajul lăuntric și exterior este prea diferit de al tău;
pentru a trasa aceeași linie dreaptă,
Mahariși plutește în înălțimi olimpiene-
îi urmez măreția stingheră și neasemuită
a unui cer greu de pătruns-
ceva din sufletul împietrit al Arunașalei
a trecut în chihlimbarul ochilor mei
mai presus de normal,
firesc,
confruntate cu augusta ta prezență
nu mai sunt doar slăbiciuni mărunte
este însuși seninătatea inalterabilă,
acel vis alb…
pentru a lua adevărul din palmă
va trebui să ies din cântecul tău,
să pot curge lin
(fără conflict între viață și înțelepciune),
strălucitoare ca zăpada,
caldă ca soarele
este de ajuns
doar cu o singură mână pe roata olarului
să modelezi ulciorul
și să întelegi
că salcâmii sunt flori
ce-și au cuibul în noi,
să îngenunchezi
doar cuvintelor
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.