Poem dedicat lui Mircea Eliade.
Am încercat să mulg
Vaca sacră a bătrânului Budda
Şi-am rămas şchiop,
Căci laptele-i era de-otravă plin.
Am profanat templul Cerului
Şi Soarele m-a orbit
Cu razele-i ca suliţe-ascuţite,
Înfipte în inima-mi de stâncă.
M-am suit pe Golgota
Cărându-mi tolba de gânduri crude
Şi nu am fost răstignit,
Căci nu eram deloc Mesia.
Am fărâmat o cărămidă
Scrijelind cu peniţa numele meu,
Crezând că Zidul Plângerii îmi va ierta păcatul,
Căci nu am plâns destul.
Am furat o piatră din Mecca
Şi nici astăzi nu m-a întrebat cineva
La ce îmi foloseşte,
Deşi o port mereu ca talisman de gât.
Am dat o spargere la Delphi
Sperând că voi ghici-ntrebarea vieţii,
Oracolul era însă plecat din lume,
Se plictisise să fie vizitat.
Nu sunt un infractor, ci-un simplu orb,
Ce fură raze de-ntuneric,
Ce caută pocalu-amărăciunii
Şi sparge ziduri ca să vadă, că n-a văzut nimic.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.