(lui Ion Stratan)
Nu ştiu nimic, am năzăriri.
Lacomă, despărţirea de sine
a poeţilor peste care calc neatent
nu mă dezvaţă.
Le scriu pe pietre numele şi
le arunc în râuri să curgă,
e tot ce cred că fac.
Numai şpriţuri ratate am preparat
până acum. Mâine oricînd
corpul meu scămoşat
va intersecta o pasăre urâtă cu
pene arse de viteza frigului.
Preocupat de întregirea educaţiei
caut profesor de murire.