Făptură albastră ce-mi cutreieri simţirea,
Fiinţă aleasă ce-mi răscoleşti prin vene,
Creatură demonică ce-mi tulburi trăirea…
Fiară din vis ce mi te-arăţi prin semne!
Curată dorinţă ce-mi ucizi amăgirea,
Iubire celestă ce-mi scuturi privirea,
Amară plăcere ce-mi eşti de vină…
Tu calmă sortire nu-mi cere lumină!
Căldura ce-n piept se răceşte treptat
Cedând inimii puterea-i de viaţă,
N-aşteaptă prea mult întinsă pe pat
Să ţi se-ofere cu-n zâmbet pe faţă!
Nicicum n-am cum să mă fac înţeles
Trăind prin tine mereu când iubeşti,
Mă las întru totul ţie, n-am de ales,
Destinul şi soarta sunt drumuri fireşti.
Glosarul divin deschis la pagina ta
Şi amintirea-ţi ce înc-o mai port în minte,
Mă sperie crunt, n-am ce mai sta,
Între icoane cu tine, încă iubite şi sfinte.
Dar nu mă laşi să mor, ci mă iubeşti cu sârg,
Nu mai doreşti să fiu alături de pura ta fiinţă,
Mă plimbi ca sclav al tău din vamă-n târg,
Sperând să scapi de trupul tău şi umilinţă.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.