Ninge ca în baladele noastre
În păduri seculare se aprind astre
Coborâte pe crengi, venite de sus
În sufletele noastre născând pe Iisus.
E Crăciunul şi cerul naşte uimiri,
Ne pune Domnul în ochi alte priviri,
Nostalgia aprinde vinovăţii spre apus
Când în sufletele noastre se naşte Iisus.
Copiii cu colinde vin a zidi
În streaşina casei întoartceri în poezi,
Eu de sănii albastre sunt dus
Spre sufletu-mi ce-l naşte pe Iisus.
Alunecă vise pe dealuri de gând
Rugăciuni în suflete semănând,
În iluzii mă regăsesc şi nu-s
În noaptea când s-a născut Iisus.
E vremea când lumea varsă ochii înapoi
Ca la începutul înţelegerii din noi,
Eu mă simt pe corabia vieţii mus
Când în Cer se naşte Iisus.
Ninge ca în baladele minunii
Şi-n poveşti îşi fierb tăcerea prunii,
Abia acum se vor uni în rod
Când Cerul spre noi se-aşterne pod.
E Crăciunul şi colindele nasc uimiri,
Bradul înpodobit ne întoarce în amintiri
Pe sănii albastre urcând spre Sus
Când în sufletele noastre s-a născut Iisus.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.