În somn și în nesomn ne legănăm,
Ca-n mari spânzurători din cer, mai sus, Visăm și ne-ntrebăm ce mai visăm.
Când soarele recade la apus.
Mestecenii copilăriei versuri spun
Din cartea lui Esenin, pe de rost,
Un paznic m-a bătut lângă un prun,
Decât deștept și bun, mai bine prost.
Viața-i neplăcere, prea mult chin,
Stăm pe-un vulcan viclean și mult corupt, Există și dulceață în venin, Tu poți să fii un ghimpe sau un fruct.
Trăim în anarhia cu moroi,
Ca-ntr-o ficțiune fără de sfârșit,
Ne-ajută mai puțină ură-n noi,
Un început de simpatie, chiar șoptit.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.