Lasă-mă să-mi scutur umbrele!
Se şterg toate întâmplările, rămân nud,
mâinile îşi schimbă rostul,
propriu-mi trup nu le recunoaşte.
Păsări travestite caută îngerii
de aripi crescute nefiresc
şi cuibul din cer în care locuiesc.
Surâsul răscoleşte răni în trecut,
în clipa veselă se aspreşte vinul
uitarea impune o împrospătare
a sângelui care urcă-n alt anotimp.
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.